Nu inteleg..
Nu inteleg cum se poate sa fii asa de mic si meschin..
Nu te doare sa fii asa singur?
Sa te plimbi prin lumi imaginare?
Sa crezi ca iti e bine asa?
A venit primvara..
Am flori in camera.
Am un colaj colorat pe un perete..
Am povesti noi..
Am muzica..
Si oameni frumosi..
Si ma simt primavarateca..
Nu mai sunt singura..
Am murit!
Meschin, cu un ego cat el de mare...da, stiu...
RăspundețiȘtergereE partea .....e asa cum simti ....si nimic sa nu te schimbe ..reusim cu toti sa etalam tot ,cu bune cu rele ..acu depinde cine si cum ne ia...
RăspundețiȘtergere?!?!
RăspundețiȘtergereeu am pretentii de la cei care imi comenteaza pe blog..
sunt minime..
de exemplu as vrea ca ele...comentariile..sa fie decente..de bun-simt si cu un strop de logica..
???
Nu stiu cu-i ii sunt adresate randurile tale,pare si putin retorica, dar m-am simtit atins de descrierea ta. Ma vad mic si meschin, ma plimb intre lumi imaginare spunandu-mi ca traiesc intre doua lumi si asta ma face fericit. Flori, pereti colorati, povesti, muzica, oameni, insumeaza tot ce-mi lipseste in prezent...
RăspundețiȘtergereCa tot suntem la lectia de orgolii, cred ca pot sa prezint cel mai bun eseu: am sa-ti marturisesc ca atunci cand iti citesc posturile iti intuiesc intonatia si aud un glas placut.
Cred ca m-am indragostit putin de blogul tau, care esti tu de fapt ;))
I don't know...i just digg u..
:)
RăspundețiȘtergereAaaa..m-ai lasat un pic fara cuvinte domnule..
Te pot ajuta cu "o cafea in centru"..sa-ti demonstrez ca nu sunt atat de..."fascinanta"..
Si nu e o falsa modestie..