stii cum e?
am fost tot timpul o singuratica cu capul-n nori.
mi-am dorit sa fiu mai mult de atat si am interpretat roluri.
mai mari sau mai mici.
doar ca acum realizez ca unele nu sunt pentru mine.
prea mult efort.
prea mult.
si ma doresc din nou o singuratica cu capul-n nori.
pentru ca mi se potriveste cel mai bine.
asta stiu cel mai bine.
si imi vine natural ca o manusa.
si cand nu zambesc.
nu inseamna ca plang.
doar ma gandesc la nemurirea sufletului.
si asta cere multa concentrare.
oamenii astia nu ma cunosc deloc.
cand nu zambesc.
rad pe dinauntru.
pentru ca eu nu rad cu oricine.
stiu.
sunt modesta.
si e complicat.
ah.
si ne-am despartit.
pentru ca rolul de iubita perfecta.
nu-mi vine bine.
si acum sa dansam iar vals.
anul 2012 suna bine.
hai La multi ani!
nu a murit nimeni.
inca.
joi, 29 decembrie 2011
miercuri, 14 decembrie 2011
trezire
Imi doresc momentul acela lenes.
De dimineata chiar inainte de trezire.
Cand esti in patul lui si privirea ii aluneca lenesa pe spatele tau.
Si stii ca e acolo.
Si esti fericita intre pernele moi.
Cu el.
luni, 21 noiembrie 2011
despre tipare
E pur si simplu greu de explicat.
Aproape imposibil.
Stiu doar ca nu mai pot lasa si relatia asta sa se autodistruga.
Stiu doar ca dezamagirea ca m-am sabotat iar o sa doara mai tare decat despartirea in sine.
Suna imposibil de inteles.
Stiu...doar ca m-am saturat sa alerg dupa feti-frumosi si tipare.
Stiu doar ca vreau sa mearga bine.
E o provocare.
Si intotdeauna am iubit provocarile.
Ma gandesc doar daca in final o sa merite.
Dar in final.
Voi afla.
Si stiu ca nu voi mai regreta.
Voi sti ca macar de data asta am incercat.
Aproape imposibil.
Stiu doar ca nu mai pot lasa si relatia asta sa se autodistruga.
Stiu doar ca dezamagirea ca m-am sabotat iar o sa doara mai tare decat despartirea in sine.
Suna imposibil de inteles.
Stiu...doar ca m-am saturat sa alerg dupa feti-frumosi si tipare.
Stiu doar ca vreau sa mearga bine.
E o provocare.
Si intotdeauna am iubit provocarile.
Ma gandesc doar daca in final o sa merite.
Dar in final.
Voi afla.
Si stiu ca nu voi mai regreta.
Voi sti ca macar de data asta am incercat.
miercuri, 14 septembrie 2011
some good life.
Mintea imi e clara.
E ca si cum privesc undeva de sus si totul e asezat frumos asa cum trebuie pe segmente.
E curat si nu se mai gasesc complicaciuni si depresii.
Stiu exact ce am de facut.
Si de asta imi era dor de foarte mult timp.
Singura problema e nivelul scazut de energie pe care il posed.
Trebuie imbunatatit...consistent!
In rest...
totul e bine si frumos.
E ca si cum privesc undeva de sus si totul e asezat frumos asa cum trebuie pe segmente.
E curat si nu se mai gasesc complicaciuni si depresii.
Stiu exact ce am de facut.
Si de asta imi era dor de foarte mult timp.
Singura problema e nivelul scazut de energie pe care il posed.
Trebuie imbunatatit...consistent!
In rest...
totul e bine si frumos.
duminică, 4 septembrie 2011
confesiuni
Sunt dezamagita.
Dezamagita pentru ca tot ce am crezut ca va fi viata mea in Bucuresti s-a dus frumos de rapa.
Visam sa pot fi independenta, sa pot fi capabila sa-mi port de grija.
Dar m-am impiedicat de fiecare data de piedici.
De tot felul...unele mai hidoase ca altele.
Si am clacat.
Mi-am inabusit de fiecare data furia si nervii si mi-am spus ca va fi mai bine.
Maine va fi mai bine.
Si nu a fost.
Si am clacat.
Mi-am spus ca vreau sa-mi fie bine astazi.
Acum.
In prezent..unde traiesc zi de zi.
Si mi-am inabusit strigatul de furie si dezamagire si am inceput sa ma gandesc la un plan.
De evadare.
Din rutina si corvada zilnica.
As fi nebuna sa spun ca nu mi-au placut plimbarile, berile si oamenii pe care i-am intalnit.
I-am iubit in felul meu.
Nebun.
De vesnica nemultumita.
Dar am simtit mereu ca vreau mai mult.
Ca pot mai mult.
Dar nu am reusit acolo.
Sa fac nimic.
Si acel nimic si neputinta si realizarea brusca a ce traiam m-a dezamgit.
Si mi-am zis ca plec.
Ca am nevoie de ceva mai mult.
Si mi-am impachetat toate sperantele si toate visele si tot ce aveam eu mai frumos in mine intr-o valiza.
Rosie.
Si am plecat.
Si sunt aici!
Intr-un alt loc..
Diferit de tot ce am cunoscut pana acum.
Cu oameni de toate culorile si simt cum imi lipsesc.
Oamenii mei.
As vrea sa-i pot avea aici.
Pe toti.
Dar asa o realitate e improbabila.
Si incerc sa ma multumesc cu ce am aici.
Si mi-e greu.
Dar mi-e muuult mai bine decat am fost vreodata acasa.
Aici e paradoxul...nu paradisul.
Sunt mai senina.
Sunt mai fericita.
Dar straina de locul asta.
Desi imi devine pe zi ce trece tot mai familiar.
Dar locul asta imi da speranta.
Ca intr-o zi voi avea tot ce imi doresc.
Si zi de zi simt ca ajung mai aproape de ce imi doresc.
Recunosc..imi e dor de griul zilelor bucurestene.
De toamna care stiu ca se apropie repede.
De cafelele noastre.
De plimbarile si marturisirile noastre.
Mi-e dor de familiariatatea aceea pe care numai noi o aveam.
Asa de suflete aproape pereche.
Dar nu ma pot intoarce.
Si aici e paradoxul.
Nu vreau sa ma intorc.
Nu inca.
Si imi doresc rau de tot sa nu ma pierd printre palmierii si nisipurile de aici.
Sa nu uit unde mi-e locul.
Si cine sunt si cum sunt.
As vrea sa nu uit depresiile, nemultumirile si nebuniile mele.
Pentru ca asta sunt:
o vesnica nemultumita.
doar ca acum am parte de mult mai mult soare.
si e bine.
Dezamagita pentru ca tot ce am crezut ca va fi viata mea in Bucuresti s-a dus frumos de rapa.
Visam sa pot fi independenta, sa pot fi capabila sa-mi port de grija.
Dar m-am impiedicat de fiecare data de piedici.
De tot felul...unele mai hidoase ca altele.
Si am clacat.
Mi-am inabusit de fiecare data furia si nervii si mi-am spus ca va fi mai bine.
Maine va fi mai bine.
Si nu a fost.
Si am clacat.
Mi-am spus ca vreau sa-mi fie bine astazi.
Acum.
In prezent..unde traiesc zi de zi.
Si mi-am inabusit strigatul de furie si dezamagire si am inceput sa ma gandesc la un plan.
De evadare.
Din rutina si corvada zilnica.
As fi nebuna sa spun ca nu mi-au placut plimbarile, berile si oamenii pe care i-am intalnit.
I-am iubit in felul meu.
Nebun.
De vesnica nemultumita.
Dar am simtit mereu ca vreau mai mult.
Ca pot mai mult.
Dar nu am reusit acolo.
Sa fac nimic.
Si acel nimic si neputinta si realizarea brusca a ce traiam m-a dezamgit.
Si mi-am zis ca plec.
Ca am nevoie de ceva mai mult.
Si mi-am impachetat toate sperantele si toate visele si tot ce aveam eu mai frumos in mine intr-o valiza.
Rosie.
Si am plecat.
Si sunt aici!
Intr-un alt loc..
Diferit de tot ce am cunoscut pana acum.
Cu oameni de toate culorile si simt cum imi lipsesc.
Oamenii mei.
As vrea sa-i pot avea aici.
Pe toti.
Dar asa o realitate e improbabila.
Si incerc sa ma multumesc cu ce am aici.
Si mi-e greu.
Dar mi-e muuult mai bine decat am fost vreodata acasa.
Aici e paradoxul...nu paradisul.
Sunt mai senina.
Sunt mai fericita.
Dar straina de locul asta.
Desi imi devine pe zi ce trece tot mai familiar.
Dar locul asta imi da speranta.
Ca intr-o zi voi avea tot ce imi doresc.
Si zi de zi simt ca ajung mai aproape de ce imi doresc.
Recunosc..imi e dor de griul zilelor bucurestene.
De toamna care stiu ca se apropie repede.
De cafelele noastre.
De plimbarile si marturisirile noastre.
Mi-e dor de familiariatatea aceea pe care numai noi o aveam.
Asa de suflete aproape pereche.
Dar nu ma pot intoarce.
Si aici e paradoxul.
Nu vreau sa ma intorc.
Nu inca.
Si imi doresc rau de tot sa nu ma pierd printre palmierii si nisipurile de aici.
Sa nu uit unde mi-e locul.
Si cine sunt si cum sunt.
As vrea sa nu uit depresiile, nemultumirile si nebuniile mele.
Pentru ca asta sunt:
o vesnica nemultumita.
doar ca acum am parte de mult mai mult soare.
si e bine.
luni, 22 august 2011
Lectii
Nu am stiut sa fiu egoista si sa ma detasez.
Am fost tot timpul acut de prezenta si nesanatos de constienta de tot ce se intampla in jurul meu.
M-am oprit de fiecare data..mi-am franat toate instinctele.
Am lasat doar o versiune foarte pala a mea sa se desfasoare.
Mi-a fost frica sa nu depasesc limita.
Pentru ca stiu ca nu mai e cale de intoarcere.
As fi cea mai pierduta dintre toti.
Si am fost si acolo.
Si cu greu mi-am gasit calea inapoi.
Dar as vrea sa pot sa ma las sa fiu eu.
si nu versiunea lipsita de culoare a mea.
Nu am gasit pe nimeni sa-mi fie egal.
Doar versiuni la fel de pale.
Uneori vrem doar sa blend in.
Si nu e bine.
pentru spirit.
pentru noi.
deloc.
Am fost tot timpul acut de prezenta si nesanatos de constienta de tot ce se intampla in jurul meu.
M-am oprit de fiecare data..mi-am franat toate instinctele.
Am lasat doar o versiune foarte pala a mea sa se desfasoare.
Mi-a fost frica sa nu depasesc limita.
Pentru ca stiu ca nu mai e cale de intoarcere.
As fi cea mai pierduta dintre toti.
Si am fost si acolo.
Si cu greu mi-am gasit calea inapoi.
Dar as vrea sa pot sa ma las sa fiu eu.
si nu versiunea lipsita de culoare a mea.
Nu am gasit pe nimeni sa-mi fie egal.
Doar versiuni la fel de pale.
Uneori vrem doar sa blend in.
Si nu e bine.
pentru spirit.
pentru noi.
deloc.
duminică, 14 august 2011
next
Cacat!
Sa va imaginati ca rostesc asta plina de draci, naduf si usurare.
Oamenii reci si distanti ma frustreaza..poate pentru ca eu sunt exact opusul lor.
Si tocmai pentru ca eu sunt opusul lor nu am sa ma simt bine in jurul lor.
Sau in jurul lui.
Si tocmai de aceea un "la revedere" si un "dute-n pizda matii" spus printre dinti ma face mai usoara si ma bine-dispune.
Ce bine ca nu l-am invatat si cuvintele murdare!
Sau cum ar spune cineva:
Neeeextttt@@@
Sa va imaginati ca rostesc asta plina de draci, naduf si usurare.
Oamenii reci si distanti ma frustreaza..poate pentru ca eu sunt exact opusul lor.
Si tocmai pentru ca eu sunt opusul lor nu am sa ma simt bine in jurul lor.
Sau in jurul lui.
Si tocmai de aceea un "la revedere" si un "dute-n pizda matii" spus printre dinti ma face mai usoara si ma bine-dispune.
Ce bine ca nu l-am invatat si cuvintele murdare!
Sau cum ar spune cineva:
Neeeextttt@@@
duminică, 31 iulie 2011
joi, 28 iulie 2011
despre corona si starea de bine :D
Am o senzatie de bine pe care nu am mai avut-o de foarte multa vreme.
Si rad si ma simt bine.
Si o sa cad in cap de atat de mult bine.
Dar nu vreau sa se termine.
Binele.
Nu inteleg de ce am ezitat asa de mult sa plec.
Poate a fost frica.
Sigur.
Nu regret nici o secunda.
Nu regret balele pe care Keeno mi le lasa pe haine si pantofii rosi.
Nu regret ca am venit in soare.
Nu regret nimic.
Si as vrea sa fie asa tot timpul.
Fara regrete si cu stare de bine.
Si...
Am realizat ca atunci cand iti doresti raaaau de tot ceva.
Well...o sa se intample.
stare de bine.
atat.
Si rad si ma simt bine.
Si o sa cad in cap de atat de mult bine.
Dar nu vreau sa se termine.
Binele.
Nu inteleg de ce am ezitat asa de mult sa plec.
Poate a fost frica.
Sigur.
Nu regret nici o secunda.
Nu regret balele pe care Keeno mi le lasa pe haine si pantofii rosi.
Nu regret ca am venit in soare.
Nu regret nimic.
Si as vrea sa fie asa tot timpul.
Fara regrete si cu stare de bine.
Si...
Am realizat ca atunci cand iti doresti raaaau de tot ceva.
Well...o sa se intample.
stare de bine.
atat.
marți, 26 iulie 2011
nimic..doar dureri de cap
Nuuuuuuu....
Adica nu se poate.
Adica ar fi culmea.
Chiar ar fi culmea.
Atunci cum se explica durerea de cap?
Si nevoia aia tampita de a-l vedea.
Si senzatia ca nu-mi ajung minutele si orele cu el.
Si de ce ma gandesc la el.
Nu.
Nope..nu are cum.
E doar o mica adictie.
Poate.
Nimic mai mult.
Yep...that's it!
Adica nu se poate.
Adica ar fi culmea.
Chiar ar fi culmea.
Atunci cum se explica durerea de cap?
Si nevoia aia tampita de a-l vedea.
Si senzatia ca nu-mi ajung minutele si orele cu el.
Si de ce ma gandesc la el.
Nu.
Nope..nu are cum.
E doar o mica adictie.
Poate.
Nimic mai mult.
Yep...that's it!
joi, 21 iulie 2011
maybe...no..maybe not!
Sunt obosita si satula de poate si mai vedem.
Asta aud toata ziua la munca.
Sunt satula de maybe si de toata confuzia care o creeaza.
Nu mai vreau nici un poate.
Vreau un da sau nu.
Simplu si concis!
Gata!
Nu ne mai ascundem dupa degetele.
Sunt prea mare pentru asa ceva.
Si cred uneori...prea batrana.
Unde esti, maaaa?!!!!
PS.mi-am luat caine! Il cheama Keeno si ma ignora cu o gratie de balerina!
In curand vor fi si poze.
Asta aud toata ziua la munca.
Sunt satula de maybe si de toata confuzia care o creeaza.
Nu mai vreau nici un poate.
Vreau un da sau nu.
Simplu si concis!
Gata!
Nu ne mai ascundem dupa degetele.
Sunt prea mare pentru asa ceva.
Si cred uneori...prea batrana.
Unde esti, maaaa?!!!!
PS.mi-am luat caine! Il cheama Keeno si ma ignora cu o gratie de balerina!
In curand vor fi si poze.
sâmbătă, 18 iunie 2011
doruri si zapaceli
M-am trezit cu senzatia aia oribila de dormit prea mult..de cap infundat..
Si ma uit la ceas si nici 9 nu e macar..
Dar probabil asa se intampla cand te obisnuiesti sa te trezesti o data cu gainile..
Imi este greu..
Nu pentru ca nu m-am obisnuit cu locul..nu pentru ca nu-mi place jobul..mi-e greu pentru ca imi e dor de voi.
Si nu pot sa nu ma gandesc la ce face fiecare, cum a fost street delivery..
Si sa nu ma mir ca toanta ca wow in Bucuresti acum poti sa mergi in tenesi..
Cand am plecat era un frig oribil..si poate cumva eu am ramas acolo suspendata.
Dar lucrurile merg inainte si fara mine.
Si mi-e greu al dracu' de tare..pentru ca stiu ca acum era perioada in care am fi inceput sa iesim la beri pe terase, la limonade pe verona si la hlizeli prin carturesti.
Si reeeecuuuunooosc..
Imi e tare, tare dor de voi.
Si oricati palmieri as vedea, rom as bea sau as inota..tot o sa-mi fie dor de voi.
zapacitilor!
miercuri, 15 iunie 2011
sa dam citire
Am marea si soarele si plaja pe care mi-o doream.
Acum mai am nevoie de bratele frumoase.
Si mai am nevoie sa ma distantez si sa ma calmez.
Sa gasesc echilibrul de care am nevoie sa fac fata nebuniei de la munca.
Sa zambesti 8 ore pe zi si sa vorbesti ca robotelul tot pe-atat e mai mult decat obositor.
Am nevoie sa gasesc in mine nervii si capacitatea sa rezist stresului si mai ales competiei de acolo.
Cum ar zice cineva sa ma doara-n cot...dar in sensul bun!
Asa..si acum ar trebui sa go happy hour!
Acum mai am nevoie de bratele frumoase.
Si mai am nevoie sa ma distantez si sa ma calmez.
Sa gasesc echilibrul de care am nevoie sa fac fata nebuniei de la munca.
Sa zambesti 8 ore pe zi si sa vorbesti ca robotelul tot pe-atat e mai mult decat obositor.
Am nevoie sa gasesc in mine nervii si capacitatea sa rezist stresului si mai ales competiei de acolo.
Cum ar zice cineva sa ma doara-n cot...dar in sensul bun!
Asa..si acum ar trebui sa go happy hour!
sâmbătă, 4 iunie 2011
fericita de trista ce sunt. sau invers?
Vai cat sunt de fericita!
Si vai cat sunt de trista.
Fericita ca sunt aici.
Fericita sa cred ca am un viitor aici.
Fericita ca am un job care imi place si un loc pe care sa-l pot numi acasa.
Trista?
Ca nu va am pe toti aici.
Sa va puteti bucura cu mine de mare, de nisip si de luna plina.
Si ma tot uit in jur si ma gandesc ca Alexa ar sari in sus de bucurie daca ar vedea ce culoare are oceanul si Elena si Miki si Oana si Silvia si si si...sunt atat de multi oameni pe care i-as vrea aici si care s-ar bucura sa vada minunatiile de aici.
Si nu-i am langa mine.
Si uite asa sunt trista ca nu va am pe toti aici.
Si sunt fericita.
Si sunt trista.
si...
Si vai cat sunt de trista.
Fericita ca sunt aici.
Fericita sa cred ca am un viitor aici.
Fericita ca am un job care imi place si un loc pe care sa-l pot numi acasa.
Trista?
Ca nu va am pe toti aici.
Sa va puteti bucura cu mine de mare, de nisip si de luna plina.
Si ma tot uit in jur si ma gandesc ca Alexa ar sari in sus de bucurie daca ar vedea ce culoare are oceanul si Elena si Miki si Oana si Silvia si si si...sunt atat de multi oameni pe care i-as vrea aici si care s-ar bucura sa vada minunatiile de aici.
Si nu-i am langa mine.
Si uite asa sunt trista ca nu va am pe toti aici.
Si sunt fericita.
Si sunt trista.
si...
sâmbătă, 28 mai 2011
dezamagiri noi cu gust de sare de mare! uha!
As vrea sa fiu furioasa, dar simt doar aceeasi mazga de frustrare si dezamagire sub scoarta indiferentei.
Nu vreau sa ma mai gandesc, dar inghit in sec.
De ce?
Pentru ca stiu ca uneori sunt extraordinar de talamba.
Pentru ca stiu ca de cele mai multe ori nu se intampla nimic din ce mi-am imaginat slash dorit.
Pentru ca...
Pentru ca...
Pentru ca dupa ce se intampla acelasi lucru de n ori stiu ce o sa mi intample in continuare.
O sa simt asa pe obraz niste lacrimi pe care o sa ma fortezi sa nu le dau drumul.
O sa injur in propria barba.
Si o sa ma culc.
Sau mai nou o sa beau ceva.
O sa mai injur un pic.
O sa-mi pun patura in cap si o sa-i mai dau la dracu' pe toti!
Asa...
Vezi?
Stiu totul.
Nu o sa ma mai ia nimic prin surpridere.
Si totusi.
Uite-ma iar cu ochii mari uitandu-ma la fata mea schimonosita din oglinda.
Fericito!
Hai sa inchidem obloanele!
Si sa le fie de bine!
Si stiu ce inseamna shit!
Pe bune!
Nu vreau sa ma mai gandesc, dar inghit in sec.
De ce?
Pentru ca stiu ca uneori sunt extraordinar de talamba.
Pentru ca stiu ca de cele mai multe ori nu se intampla nimic din ce mi-am imaginat slash dorit.
Pentru ca...
Pentru ca...
Pentru ca dupa ce se intampla acelasi lucru de n ori stiu ce o sa mi intample in continuare.
O sa simt asa pe obraz niste lacrimi pe care o sa ma fortezi sa nu le dau drumul.
O sa injur in propria barba.
Si o sa ma culc.
Sau mai nou o sa beau ceva.
O sa mai injur un pic.
O sa-mi pun patura in cap si o sa-i mai dau la dracu' pe toti!
Asa...
Vezi?
Stiu totul.
Nu o sa ma mai ia nimic prin surpridere.
Si totusi.
Uite-ma iar cu ochii mari uitandu-ma la fata mea schimonosita din oglinda.
Fericito!
Hai sa inchidem obloanele!
Si sa le fie de bine!
Si stiu ce inseamna shit!
Pe bune!
duminică, 22 mai 2011
un pahar de vin rosu
Si totul devine mai clar.
Ma amuza cand oamenii incearca sa-mi puna eticheta.
Ma amuza confuzia din ochii lor cand realitatea lor e alta.
Ma amuza.
Imi place jocul.
Dar stiu cat de periculos devine.
Stiu pentru ca m-am ars de atat de multe ori.
Stiu regulile dar prefer sa le ignor.
Cand pot.
Imi plac lucrurile simple.
Imi place cand totul devine clar.
Stiu ce vreau si ma intreb daca toti stiu unde sunt si care le sunt planurile.
Ma intreb si atat.
Si ma amuz...
Cand pot...
Ma amuza cand oamenii incearca sa-mi puna eticheta.
Ma amuza confuzia din ochii lor cand realitatea lor e alta.
Ma amuza.
Imi place jocul.
Dar stiu cat de periculos devine.
Stiu pentru ca m-am ars de atat de multe ori.
Stiu regulile dar prefer sa le ignor.
Cand pot.
Imi plac lucrurile simple.
Imi place cand totul devine clar.
Stiu ce vreau si ma intreb daca toti stiu unde sunt si care le sunt planurile.
Ma intreb si atat.
Si ma amuz...
Cand pot...
luni, 9 mai 2011
ganduri
Cea mai mare schimbare pe care cineva care ma cunoaste ar vedea-o acum la mine este ca port ceas.
Tot timpul!
Nu mai am rabdarea si boemia sa-mi imaginez cat e ceasul...
Trebuie sa stiu cat e ceasul..
Nu, nu am devenit brusc o persoana importanta, ci doar timpul a devenit important.
Nu mai am hainele care imi erau dragi si am senzatia ca traiesc din valiza.
M-am acomodat, dar nu am senzatia de acasa...cel putin nu inca.
Nu ma asteptam sa fie altfel..a trecut abia o luna!
O luna!!!
Si s-au intamplat atat de multe...
Si cu toate astea simt ca nu s-a intamplat nimic.
Nu, nu m-am indragostit peste noapte de un print.
Si nici el de mine.
Nu am devenit brusc mai inteleapta, ci doar mai calma.
Si pot spune ca am ajuns sa am nervi de otel...
Nu e acasa, dar nici departe nu mai e.
Nu e asa cum mi-am imaginat, dar nici rau nu-mi este.
Singurii de care imi e dor sunt prietenii.
Si nici de ei nu mai sunt asa sigura ca ii mai am.
Distanta te forteaza sa-ti pui niste intrebari.
La care de obicei stii deja raspunsul.
E frustrant..
Dar incerc sa nu ma mai gandesc la asta.
Vreau sa iau fiecare zi asa cum vine.
Si sa enjoy it!
Si mi s-a spus ca engleza mea e foarte buna.
Si ochii mei au o culoare...speciala!
Asa! ca sa ma simt si eu bine!
ps.am vazut cum arata un carnaval la ei, nu am avut camera sa fac poze din pacate! :D
Tot timpul!
Nu mai am rabdarea si boemia sa-mi imaginez cat e ceasul...
Trebuie sa stiu cat e ceasul..
Nu, nu am devenit brusc o persoana importanta, ci doar timpul a devenit important.
Nu mai am hainele care imi erau dragi si am senzatia ca traiesc din valiza.
M-am acomodat, dar nu am senzatia de acasa...cel putin nu inca.
Nu ma asteptam sa fie altfel..a trecut abia o luna!
O luna!!!
Si s-au intamplat atat de multe...
Si cu toate astea simt ca nu s-a intamplat nimic.
Nu, nu m-am indragostit peste noapte de un print.
Si nici el de mine.
Nu am devenit brusc mai inteleapta, ci doar mai calma.
Si pot spune ca am ajuns sa am nervi de otel...
Nu e acasa, dar nici departe nu mai e.
Nu e asa cum mi-am imaginat, dar nici rau nu-mi este.
Singurii de care imi e dor sunt prietenii.
Si nici de ei nu mai sunt asa sigura ca ii mai am.
Distanta te forteaza sa-ti pui niste intrebari.
La care de obicei stii deja raspunsul.
E frustrant..
Dar incerc sa nu ma mai gandesc la asta.
Vreau sa iau fiecare zi asa cum vine.
Si sa enjoy it!
Si mi s-a spus ca engleza mea e foarte buna.
Si ochii mei au o culoare...speciala!
Asa! ca sa ma simt si eu bine!
ps.am vazut cum arata un carnaval la ei, nu am avut camera sa fac poze din pacate! :D
joi, 5 mai 2011
muhahaha! :D
Am pierdut timpul.
L-am pierdut cu gratie zi de zi.
M-am lasat prada depresiei si apatiei.
M-am schimbat.
Vreau mai mult.
Vreau sa fiu cu acel cineva.
Si as vrea ca acel cineva sa vina curand.
ps. am vazut cel mai frumos baiat!
as fi vrut sa-i fac un copil acolo pe vitrina! :))
L-am pierdut cu gratie zi de zi.
M-am lasat prada depresiei si apatiei.
M-am schimbat.
Vreau mai mult.
Vreau sa fiu cu acel cineva.
Si as vrea ca acel cineva sa vina curand.
ps. am vazut cel mai frumos baiat!
as fi vrut sa-i fac un copil acolo pe vitrina! :))
sâmbătă, 9 aprilie 2011
despre mine si iguana albastra
Am ajuns aici si nu simt nimic.
Nu sunt impresionata, sunt doar amortita si pe alocuri oripilata.
Locul asta e ca o carte postala perfecta, cu o mare de un albastru de care m-am indragostit iremediabil, dar care nu are nebunia si hasoul cunoscut mie.
Totul se inchide, totul se stinge.
Nici o miscare.
Nu are nimic cunoscut, nimic familiar.
Si ma simt mai singura ca niciodata.
Nu vreau sa blend in.
Nu-mi place muzica si nici mini-urile negreselor.
Nu au nimic sa-mi ofere si e dureros..acut de dureros sa stii ca nu exista nimeni aici care sa-ti semene.
Nu m-am simtit mai singura niciodata ca acum.
Stiam ca nu-mi va fi usor..
stiam dar inca aveam tabloul familiar si nu realizam de fapt cat de usor te poti minti.
Pentru ca nu ma pot preface ca sunt intr-o vacanta perpetua..
voi incerca sa ma fac nevazuta.
Sa le supravietuisc cum stiu eu mai bine.
Noua mea viata a inceput.
Si are sushi, margaristas, dansuri necunoscute, oameni care zambesc si iguane albastre la colt de strada.
Nimic nu mai e la fel.
bineativenitinnouameaviata!
duminică, 3 aprilie 2011
din cayman cu dragosteee :D
Sunt in Cayman!
Sunt aici si se pare ca organismul meu a fost dat peste cap..
Am o mega alergie pe piele..sper sa mi treaca in cateva zile.
In rest inca ma adaptez la toti si toate.
Am cunoscut o groaza de oameni, de toate culorile si rasele.
Ne cautam in loc mai mare sa ne mutam si deocamdata e ok.
De luni incep munca!
Sunt bine!
Mai multe info data viitoare!
Over and out!
PS.mergem la plaja! :D
pps. oceanul are apa receee si sarataa! adica e minunata! :D
Sunt aici si se pare ca organismul meu a fost dat peste cap..
Am o mega alergie pe piele..sper sa mi treaca in cateva zile.
In rest inca ma adaptez la toti si toate.
Am cunoscut o groaza de oameni, de toate culorile si rasele.
Ne cautam in loc mai mare sa ne mutam si deocamdata e ok.
De luni incep munca!
Sunt bine!
Mai multe info data viitoare!
Over and out!
PS.mergem la plaja! :D
pps. oceanul are apa receee si sarataa! adica e minunata! :D
miercuri, 16 martie 2011
Poate Idei. Poate Nostalgii?...sau nu!
Sunt pe punctul de a face o schimbare majora in viata mea..si ma gandesc ca as putea deveni pentru o secunda nostalgica.
Nostalgica dupa viata veche pe care o las aici, dupa dezamagirile si relatiile mele ratate?
Ma gandesc daca regret vreo dragoste sau pe cineva...
Dar nu simt nimic..in capul meu nu exista nici un ecou, nimic.
Ma simt asa de lipsita de continut..si realizez ca nu exista nimic care sa-mi trezeasca un regret.
Nu am nici o mare nostalgie, nu sufar dupa nimeni si nu regret nimic din ce las aici.
Am facut atat de multe mizerii si am sperat si am avut vise mari, dar le las pe toate aici.
Orasul asta m-a tras mereu cu picioarele pe pamant..l-am urat si l-am iubit si acum simt doar ca ma sufoca ca un iubit gelos.
Stiu ca voi duce dorul prietenilor si poate serilor in care stateam vara la terasa si ne vorbeam nimicuri cu ranjete frumoase pe fata.
Da..de astea imi va fi dor..
Dar nu am nici un alt regret..nu simt ca aici imi voi gasi pacea si linistea sau macar voi ajunge cumva printr-o minune multumita si impacata cu mine insami.
Asta cu siguranta nu se va mai intampla.
Stiu doar ca am irosit destul de mult timp sperand ca va fi mai bine intr-o zi si uite ca nu a fost sa fie.
Nu mai regret nimic si pe nimeni..am invatat ca regretele imi otravesc existenta si in consecinta le fac vant pe cat posibil.
Un singur lucru ma pune pe ganduri ca ar fi trebuit sa fi fost mai desteapta la un moment dat..dar momentul a trecut si eu nu mai pot schimba nimic.
Pot doar sa incerc si sa cred ca am invatat ceva din toata intamplarea si ca voi avea taria sa fac ce e bine pentru mine.
Intotdeauna.
Nu mai vreau riscuri inutile..adolescenta a trecut de ceva timp la fel si depresiile aferente.
Cred ca la un moment dat pur si si simplu ne maturizam si mergem mai departe..mai calmi si mai senini si cu speranta ca viitorul va fi unul mai luminos.
S-a asezat praful pe toate iubirile mele si eu nu mai am taria sa mai deschid iar si iar aceeasi cutie cu vechituri.
Am obosit sa-mi doresc acelasi lucru imposibil de obtinut si sa repet acelasi tipar la infinit.
Pur si simplu m-am saturat de regrete si la naiba cu toata nostalgia!
Ma asteapta o plaja si un ocean albastru, albastru!
Ce poate fi mai bine de atat?!
Nostalgica dupa viata veche pe care o las aici, dupa dezamagirile si relatiile mele ratate?
Ma gandesc daca regret vreo dragoste sau pe cineva...
Dar nu simt nimic..in capul meu nu exista nici un ecou, nimic.
Ma simt asa de lipsita de continut..si realizez ca nu exista nimic care sa-mi trezeasca un regret.
Nu am nici o mare nostalgie, nu sufar dupa nimeni si nu regret nimic din ce las aici.
Am facut atat de multe mizerii si am sperat si am avut vise mari, dar le las pe toate aici.
Orasul asta m-a tras mereu cu picioarele pe pamant..l-am urat si l-am iubit si acum simt doar ca ma sufoca ca un iubit gelos.
Stiu ca voi duce dorul prietenilor si poate serilor in care stateam vara la terasa si ne vorbeam nimicuri cu ranjete frumoase pe fata.
Da..de astea imi va fi dor..
Dar nu am nici un alt regret..nu simt ca aici imi voi gasi pacea si linistea sau macar voi ajunge cumva printr-o minune multumita si impacata cu mine insami.
Asta cu siguranta nu se va mai intampla.
Stiu doar ca am irosit destul de mult timp sperand ca va fi mai bine intr-o zi si uite ca nu a fost sa fie.
Nu mai regret nimic si pe nimeni..am invatat ca regretele imi otravesc existenta si in consecinta le fac vant pe cat posibil.
Un singur lucru ma pune pe ganduri ca ar fi trebuit sa fi fost mai desteapta la un moment dat..dar momentul a trecut si eu nu mai pot schimba nimic.
Pot doar sa incerc si sa cred ca am invatat ceva din toata intamplarea si ca voi avea taria sa fac ce e bine pentru mine.
Intotdeauna.
Nu mai vreau riscuri inutile..adolescenta a trecut de ceva timp la fel si depresiile aferente.
Cred ca la un moment dat pur si si simplu ne maturizam si mergem mai departe..mai calmi si mai senini si cu speranta ca viitorul va fi unul mai luminos.
S-a asezat praful pe toate iubirile mele si eu nu mai am taria sa mai deschid iar si iar aceeasi cutie cu vechituri.
Am obosit sa-mi doresc acelasi lucru imposibil de obtinut si sa repet acelasi tipar la infinit.
Pur si simplu m-am saturat de regrete si la naiba cu toata nostalgia!
Ma asteapta o plaja si un ocean albastru, albastru!
Ce poate fi mai bine de atat?!
sâmbătă, 19 februarie 2011
....
E o vreme urata.
E o vreme urata si in mine.
Dar ma vindec cu muzica si...atat.
Si ma gandesc la cum imi va fi si vreau sa plec.
Si dintr-odata as vrea sa mai raman.
Mi se mai face frica..
Dar devin curajoasa.
Si mi se face frica de singuratatea de acolo.
Si ma gandesc ca voi fi doar eu pentru mult timp.
Si muzica nu va mai ajuta nici ea.
Si dintr-odata devin iar curajoasa...
Si dintr-odata este iar bine.
E o vreme urata si in mine.
Dar ma vindec cu muzica si...atat.
Si ma gandesc la cum imi va fi si vreau sa plec.
Si dintr-odata as vrea sa mai raman.
Mi se mai face frica..
Dar devin curajoasa.
Si mi se face frica de singuratatea de acolo.
Si ma gandesc ca voi fi doar eu pentru mult timp.
Si muzica nu va mai ajuta nici ea.
Si dintr-odata devin iar curajoasa...
Si dintr-odata este iar bine.
sâmbătă, 12 februarie 2011
Si-mi spune ca ii este rau..
Si-mi spune ca oricum e un motiv frustrant.
Si-mi spune toate astea mie!
Eu care sunt acolo, in ochiul furtunii.
Eu care simt cum o sa incep sa daram peretii cu capul.
Imi spune mie ca lui ii este rau!
Si cum crezi ca ma simt eu?!
Bine?
Simt ca nu mai pot sa tin doar pentru mine.
Si nu pot vorbi cu nimeni despre asta.
Si oricum daca as putea nu as avea cu cine.
Nu am prieteni.
Nu am avut niciodata.
Am fost doar eu in ochiul furtunii.
Eu cu depresiile mele.
Si cu zambetele mari.
Atat de mult ma urasc acum
Gata.
A trecut.
Si-mi spune ca oricum e un motiv frustrant.
Si-mi spune toate astea mie!
Eu care sunt acolo, in ochiul furtunii.
Eu care simt cum o sa incep sa daram peretii cu capul.
Imi spune mie ca lui ii este rau!
Si cum crezi ca ma simt eu?!
Bine?
Simt ca nu mai pot sa tin doar pentru mine.
Si nu pot vorbi cu nimeni despre asta.
Si oricum daca as putea nu as avea cu cine.
Nu am prieteni.
Nu am avut niciodata.
Am fost doar eu in ochiul furtunii.
Eu cu depresiile mele.
Si cu zambetele mari.
Atat de mult ma urasc acum
Gata.
A trecut.
luni, 7 februarie 2011
dorinte mici si vise mari
Si ma gandeam...vreau si eu ce se intampla in filme!
Adica iubirea aia nebuna cu bai multe cu spuma si batai cu perne si sex salbatic.
Adica cine nu vrea macar o data in viata sa aiba parte de asa ceva???
Sa fie nebun sa nu-si doreasca..
Sa fie si mai nebun sa-si doreasca pentru toata viata sa fie asa.
Nah am zis-o!
Si se stie ca eu sunt destul de nebuna sa-mi doresc sa se intample asa ceva!
Pentru toata viata!
Adica iubirea aia nebuna cu bai multe cu spuma si batai cu perne si sex salbatic.
Adica cine nu vrea macar o data in viata sa aiba parte de asa ceva???
Sa fie nebun sa nu-si doreasca..
Sa fie si mai nebun sa-si doreasca pentru toata viata sa fie asa.
Nah am zis-o!
Si se stie ca eu sunt destul de nebuna sa-mi doresc sa se intample asa ceva!
Pentru toata viata!
duminică, 30 ianuarie 2011
despre complicaciuniii!
In ultima peridoada ma enerveaza pana la exasperare oamenii care isi iau acel aer afectat de sensibilitate.
Ma enerveaza cum soptesc cuvintele, ma enerveaza rasul lor strident cat si glumele de cele mai multe ori nesarate pe care le spun, dar care in acceptiunea lor sunt pline de un sens..
Un sens poate prea ascuuuns pentru mine!!
Ma enerveaza cum unii complica fara sa fie nevoie niste lucruri care ar trebui sa fie simple.
Ma enerveaza tot jocul acela de-a v-ati ascunselea, care mai mult chiar ma oboseste!
Sunt mult prea onesta pentru asa ceva..recunosc!
Imi pare rau..pe mine chestiile astea ma enerveaza raaau!
Ce e cu atata teatralitate si drama dintr-o data?!
Lucrurile sunt atat de siiimpleee!
Nimic nu e aattaaat de complicat!
Zau!
Ma enerveaza cum soptesc cuvintele, ma enerveaza rasul lor strident cat si glumele de cele mai multe ori nesarate pe care le spun, dar care in acceptiunea lor sunt pline de un sens..
Un sens poate prea ascuuuns pentru mine!!
Ma enerveaza cum unii complica fara sa fie nevoie niste lucruri care ar trebui sa fie simple.
Ma enerveaza tot jocul acela de-a v-ati ascunselea, care mai mult chiar ma oboseste!
Sunt mult prea onesta pentru asa ceva..recunosc!
Imi pare rau..pe mine chestiile astea ma enerveaza raaau!
Ce e cu atata teatralitate si drama dintr-o data?!
Lucrurile sunt atat de siiimpleee!
Nimic nu e aattaaat de complicat!
Zau!
luni, 24 ianuarie 2011
despre cum sa pierzi timpul
Sunt cu o cana goala de vin langa mine si astept...mint nu mai astept nimic.
Sunt cu o cana de vin langa mine si ma amuz facand tampenii, chestii pe care nu le-am mai facut de fooaarte mult timp.
Si am realizat..ca varsta nu conteaza..poti sa faci tampenii oricand!
Si asta sa stiti e un mare adevar!
:D
Sunt cu o cana de vin langa mine si ma amuz facand tampenii, chestii pe care nu le-am mai facut de fooaarte mult timp.
Si am realizat..ca varsta nu conteaza..poti sa faci tampenii oricand!
Si asta sa stiti e un mare adevar!
:D
duminică, 23 ianuarie 2011
onomastici
Aseara m-am sarbatorit si mi-am propus sa ma simt bine, mint mi-am propus sa ma simt foaaarteee binee!
Si pentru ca am fost asa pornita pe sarbatorit, timpul pur si simplu a zburat!
A fost o seara reusita cu prieteni buni, care daca nu ar intarzia ar fi perfecti! :D
M-am simtit extraordinar si inca nu simt depresia de dupa si panica cum ca as imbatrani. (Hi Hi..unii dintre voi ma vor ura pentru cuvintele astea!)
Cred ca 24 e o varsta rezonabila, cred ca pe la 26 voi incepe sa-mi pun intrebari, dar sa speram ca pana atunci sa rezolv multe din problemele care nu-mi dau acum pace.
Asaaa ca un mic rezumat: am baut, am ras, am dansat, ba chiar am reusit un mic sincron pe acolo si am primit flori.
A fost foarteee binee!
Mai vreau!
ps. mahmureala de a doua zi este crunta!
Si pentru ca am fost asa pornita pe sarbatorit, timpul pur si simplu a zburat!
A fost o seara reusita cu prieteni buni, care daca nu ar intarzia ar fi perfecti! :D
M-am simtit extraordinar si inca nu simt depresia de dupa si panica cum ca as imbatrani. (Hi Hi..unii dintre voi ma vor ura pentru cuvintele astea!)
Cred ca 24 e o varsta rezonabila, cred ca pe la 26 voi incepe sa-mi pun intrebari, dar sa speram ca pana atunci sa rezolv multe din problemele care nu-mi dau acum pace.
Asaaa ca un mic rezumat: am baut, am ras, am dansat, ba chiar am reusit un mic sincron pe acolo si am primit flori.
A fost foarteee binee!
Mai vreau!
ps. mahmureala de a doua zi este crunta!
vineri, 21 ianuarie 2011
Despre mucosenii
Toata lumea din jurul meu este absolut terminata. Terminata din cauza racelii, adica atunci cand iti raspund la telefon iti inchipui oameni care se vor disipa in timp ce vorbesc cu tine.
Au voci sfarsite si imi imaginez niste ochi mari si uzi care ma privesc confuzi in timp ce incerc sa ma adun si sa le spun lucruri frumoase.
Oamenii bolnavi sunt tristi si au paturi in cap, se uita la seriale, isi trag mucii si asteapta sa transpire toata raceala.
Stiu asta pentru ca obisnuiam sa racesc foarte deeees. Acum in schimb spre suprinderea mea, sunt singura prezenta pe metereze.
Sunt singura in mansarda...o am toata doar pentru mineee!
Partea proasta, cea mai proasta este ca simt cum ma paste o raceala si mi-am propus sa o omor din fasa, pentru ca sambata vreau sa fiu fresh ca o floricica.
Racelile sunt parsive, te lovesc cand te astepti cel mai putin si cand iti doresti cel mai putin sa fii bolnav si sa zaci in paturi.
Si pentru ca nu mai am nimic de adaugat si pentru ca oricum am delirat pana acum, zic sa inchei acest blog mucos cu urarea:
Sa nu fiti mucosi!
Numai bine!
:D
Au voci sfarsite si imi imaginez niste ochi mari si uzi care ma privesc confuzi in timp ce incerc sa ma adun si sa le spun lucruri frumoase.
Oamenii bolnavi sunt tristi si au paturi in cap, se uita la seriale, isi trag mucii si asteapta sa transpire toata raceala.
Stiu asta pentru ca obisnuiam sa racesc foarte deeees. Acum in schimb spre suprinderea mea, sunt singura prezenta pe metereze.
Sunt singura in mansarda...o am toata doar pentru mineee!
Partea proasta, cea mai proasta este ca simt cum ma paste o raceala si mi-am propus sa o omor din fasa, pentru ca sambata vreau sa fiu fresh ca o floricica.
Racelile sunt parsive, te lovesc cand te astepti cel mai putin si cand iti doresti cel mai putin sa fii bolnav si sa zaci in paturi.
Si pentru ca nu mai am nimic de adaugat si pentru ca oricum am delirat pana acum, zic sa inchei acest blog mucos cu urarea:
Sa nu fiti mucosi!
Numai bine!
:D
luni, 17 ianuarie 2011
NEzenuri
Sunt momente pe care le simt extrem, extrem de acut.. si de obicei sunt acele momente in care as vrea sa se crape pamantul sub mine si sa ma inghita!
Si pentru ca imi doresc din tot sufletul ca aceea situatie sa se sfarseasca repede, cat mai repede! spun tot ce am de zis dintr-o rasuflare. Pentru ca stiu ca in minutul urmator voi ramane cu cuvintele in gat si cu gura uscata, incapabila sa mai articulez ceva!
Dar distractia nu se termina aici, nu e de ajuns ca nu mai pot vorbi coerent, ma mai si inrosesc..si incercand sa ma calmez, simt cum inima imi bate de parca ar vrea sa o ia la fuga din piept, inaintea mea!
Cred ca am un simt al penibilului mult prea dezvoltat, si sunt mult, mut prea empatica pentru varsta mea.
Cum dracu' sa mai fiu eu Zen ACUM???
Si pentru ca imi doresc din tot sufletul ca aceea situatie sa se sfarseasca repede, cat mai repede! spun tot ce am de zis dintr-o rasuflare. Pentru ca stiu ca in minutul urmator voi ramane cu cuvintele in gat si cu gura uscata, incapabila sa mai articulez ceva!
Dar distractia nu se termina aici, nu e de ajuns ca nu mai pot vorbi coerent, ma mai si inrosesc..si incercand sa ma calmez, simt cum inima imi bate de parca ar vrea sa o ia la fuga din piept, inaintea mea!
Cred ca am un simt al penibilului mult prea dezvoltat, si sunt mult, mut prea empatica pentru varsta mea.
Cum dracu' sa mai fiu eu Zen ACUM???
vineri, 14 ianuarie 2011
Despre ce-mi doresc
Anul 2011 m-a prins foarte amortita, asa ca nu mi-am facut planuri si rezolutii pentru anul nou asa cum obisnuiam.
Nu mi-am facut listute si nici nu mi-am propus teluri marete, imposibil de cele mai multe ori de atins.
Singurul moment in care m-am gandit la acest lucru a fost ieri, cand zacand in apa fierbinte mi-am propus ca in 2011 sa fiu fericita.
Sa fiu mai fericita decat in 2010, sa ma gandesc mai mult la mine, sa nu ma mai gasesc vinovata pentru toate cacaturile care mi se intampla si sa evit sa ma frustrez din cauza asta.
Mi-am propus sa iau lucrurile asa cum sunt si sa las la o parte toate frustrarile adolescentine.
Sa fiu mai ancorata in realitate si sa fac lucrurile sa functioneze in favoarea mea.
Nu mai vreau sa fiu martira nimanui, nu mai vreau sa fac compromisuri inutile si cu siguranta imi doresc sa fiu cu adevarat fericita si multumita de mine si de realizarile mele.
Cam la atat se rezuma rezolutia mea pentru 2011.
ps.nu stiu daca se incadreaza in lista lucrurilor imposibil de atins, dar daca macar un moment anul asta ma voi simti asa voi considera ca mi-am atins scopul.
ha!
pps. ah si mai vreau mai multe hainute colorate in dulap!
duminică, 9 ianuarie 2011
despre acelasi lucru???
O prietena imi reproseaza ca postez acelasi lucru, iar si iar si iar.
Well..e foarte adevarat, am ramas blocata si scrisul meu e ca un cantec foarte prost care iti suna in cap si nu poti sa-l faci sa inceteze.
Cam la asta se rezuma! Ma repet la infinit cu o perseverenta de invidiat!
Asa ca spre binele meu, si al celor care ma citesc, promit sa incep sa scriu despre...
ALTCEVA!
CHEERS!
Well..e foarte adevarat, am ramas blocata si scrisul meu e ca un cantec foarte prost care iti suna in cap si nu poti sa-l faci sa inceteze.
Cam la asta se rezuma! Ma repet la infinit cu o perseverenta de invidiat!
Asa ca spre binele meu, si al celor care ma citesc, promit sa incep sa scriu despre...
ALTCEVA!
CHEERS!
duminică, 2 ianuarie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)