Cea mai mare schimbare pe care cineva care ma cunoaste ar vedea-o acum la mine este ca port ceas.
Tot timpul!
Nu mai am rabdarea si boemia sa-mi imaginez cat e ceasul...
Trebuie sa stiu cat e ceasul..
Nu, nu am devenit brusc o persoana importanta, ci doar timpul a devenit important.
Nu mai am hainele care imi erau dragi si am senzatia ca traiesc din valiza.
M-am acomodat, dar nu am senzatia de acasa...cel putin nu inca.
Nu ma asteptam sa fie altfel..a trecut abia o luna!
O luna!!!
Si s-au intamplat atat de multe...
Si cu toate astea simt ca nu s-a intamplat nimic.
Nu, nu m-am indragostit peste noapte de un print.
Si nici el de mine.
Nu am devenit brusc mai inteleapta, ci doar mai calma.
Si pot spune ca am ajuns sa am nervi de otel...
Nu e acasa, dar nici departe nu mai e.
Nu e asa cum mi-am imaginat, dar nici rau nu-mi este.
Singurii de care imi e dor sunt prietenii.
Si nici de ei nu mai sunt asa sigura ca ii mai am.
Distanta te forteaza sa-ti pui niste intrebari.
La care de obicei stii deja raspunsul.
E frustrant..
Dar incerc sa nu ma mai gandesc la asta.
Vreau sa iau fiecare zi asa cum vine.
Si sa enjoy it!
Si mi s-a spus ca engleza mea e foarte buna.
Si ochii mei au o culoare...speciala!
Asa! ca sa ma simt si eu bine!
ps.am vazut cum arata un carnaval la ei, nu am avut camera sa fac poze din pacate! :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu