Poate Idei. Poate Nostalgii?...sau nu!

Sunt pe punctul de a face o schimbare majora in viata mea..si ma gandesc ca as putea deveni pentru o secunda nostalgica.

Nostalgica dupa viata veche pe care o las aici, dupa dezamagirile si relatiile mele ratate?

Ma gandesc daca regret vreo dragoste sau pe cineva...

Dar nu simt nimic..in capul meu nu exista nici un ecou, nimic.
Ma simt asa de lipsita de continut..si realizez ca nu exista nimic care sa-mi trezeasca un regret.

Nu am nici o mare nostalgie, nu sufar dupa nimeni si nu regret nimic din ce las aici.
Am facut atat de multe mizerii si am sperat si am avut vise mari, dar le las pe toate aici.
Orasul asta m-a tras mereu cu picioarele pe pamant..l-am urat si l-am iubit si acum simt doar ca ma sufoca ca un iubit gelos.

Stiu ca voi duce dorul prietenilor si poate serilor in care stateam vara la terasa si ne vorbeam nimicuri cu ranjete frumoase pe fata.
Da..de astea imi va fi dor..

Dar nu am nici un alt regret..nu simt ca aici imi voi gasi pacea si linistea sau macar voi ajunge cumva printr-o minune multumita si impacata cu mine insami.
Asta cu siguranta nu se va mai intampla.

Stiu doar ca am irosit destul de mult timp sperand ca va fi mai bine intr-o zi si uite ca nu a fost sa fie.

Nu mai regret nimic si pe nimeni..am invatat ca regretele imi otravesc existenta si in consecinta le fac vant pe cat posibil.
Un singur lucru ma pune pe ganduri ca ar fi trebuit sa fi fost mai desteapta la un moment dat..dar momentul a trecut si eu nu mai pot schimba nimic.
Pot doar sa incerc si sa cred ca am invatat ceva din toata intamplarea si ca voi avea taria sa fac ce e bine pentru mine.
Intotdeauna.

Nu mai vreau riscuri inutile..adolescenta a trecut de ceva timp la fel si depresiile aferente.

Cred ca la un moment dat pur si si simplu ne maturizam si mergem mai departe..mai calmi si mai senini si cu speranta ca viitorul va fi unul mai luminos.

S-a asezat praful pe toate iubirile mele si eu nu mai am taria sa mai deschid iar si iar aceeasi cutie cu vechituri.
Am obosit sa-mi doresc acelasi lucru imposibil de obtinut si sa repet acelasi tipar la infinit.

Pur si simplu m-am saturat de regrete si la naiba cu toata nostalgia!

Ma asteapta o plaja si un ocean albastru, albastru!
Ce poate fi mai bine de atat?!