luni, 20 iulie 2009

despre momente

Ma simt bine cu tine...

Stii?

Nu stii...
Ca nu ti-am spus inca..

Si eu de obicei fac altele..
Anlizez, despic..si crosetez teorii..
Cu tine in schimb nu-mi vine..
Vreau doar sa-ti miros parul..sa-ti sarut buzele si sa te mangai pe crestet..

E bine...

Stii?

5 comentarii:

  1. sigur că știe... dacă ar avea nevoie de cuvinte ca să afle, n-ai simți tot ce simți...

    RăspundețiȘtergere
  2. eee...
    ce pot sa mai spun acum?!
    :P

    RăspundețiȘtergere
  3. si eu ma simt bine cu tine. bine ca ne intalnim asa de des :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Hm, zărind un titlu atât de provocator și cu o atât amplă trimitere livrescă la filosofia existențialistă, la jurnalul noncoformist al Simonei de Beauvoir (filosoafă ea însăși și nevastă recalcitrantă de filosof și scriitor celebru și celebrat, în mare vogă, în perioada interbelică și întemeietor de școală, alături de un prieten fără noroc, mort prea timpuriu, într-un accident de mașină) al cărei titlu în original - 'Le journal d'une jeune fille bien sage' - este, în realitate o ironie acidă (înțelesul trebuie căutat în antinomia lui, pe dos sau pe negativul titlului inocent) și o parodie, a unei societăți burgheze a vieții tihnite, supusă falselor valori ale kitsch-ului și fără orizont intelectual-spiritual. Dar,în aceste pagini nu văd nimic din fronda filosoafei care 'Vede frumos' (Beauvoir) în sensul de creație estetică și artistică, ci doar înșiruirea anodină a activităților burtăverzimii satirizate de revoluționarul Rimbaud la ...16-17 ani, pe când era elev de liceu și făcea versuri latinești. Unde nu se asumă nici o responsabilitate, nu există vină și nu există nici tragic. Dacă protagonistul/a n-are nici o vină, ci doar ...destinul e vinovat, e ca și cum nici valorile autentice provenite din curajul de a trăi și a simți durerea, suferința, iubirea, frumosul, sublimul, urâtul, de a-și asuma propriile acțiuni ale existenței și, în final, propria existență; nici valorile autentice nu-și au rostul. Fără asumarea vinei, nu există tragic. Există doar derizoriul, nesemnificativul, golul, grotescul. Există măști, dincolo de care e doar vidul, sunt păpuși de lemn, manipulate din afară, fără libertate și fără destin.
    Nu există sens, responsabilitate, vină, atunci nici limbajul nu funcționează decât după stereotipii, fiindcă nimeni nu se mai străduie să se gândească la ceva. Dacă tot n-are rost...!
    Dar, aici, titlul reprezintă la modul propriu (nici o ironie, nici o parodie) existența larvară și amorfă a...unei regine Ubu, iar jargonul romglez indică nesiguranțe ale începutului de drum, omida fluturelui ce încearcă să spargă coconul, scoțând mai întâi cele două antene temătoare și tremurătoare din vârf. Rămâne de văzut dacă se va transforma în fluture sau dacă pur și simplu se va axfisia înlăutru.

    RăspundețiȘtergere