Despre fantasmagonii si alte vietuitoare.

Te citesc stii..

De fapt il citesc pe cel din 2008..cel care se revolta..si dadea cu toti de pamant..
Asa de bine scrii incat ma faci sa ma simt ca la inceput..adica mica si mucioasa..si cu sufletul in sosete.

Am plecat de acasa..cu un mare regret, care s-a propagat cu entuziasm pe toti acesti trei ani traiti in Bucuresti.
Imi era dor de mine..imi era dor si de tine.
Dar nu pot sta mult in starea asta..s-ar putea sa incep sa plang..

sa plang!

Da da..
Ce bine ma mai citeai..cu atat de multa usurinta..
Si eu pe tine.

Doi cretini.
Si tare imi e dor sa intalnesc pe cineva ca tine.

Nu pot sa ma intorc..
Si imi e ciuda rau..as vrea sa ma fortez...dar eu stiu cel mai bine ca e aproape imposibil.

Am zis aproape imposibil..si acest "aproape"..ma face sa visez cu ochii deschisi.
As vrea sa te strang de mana..da..pe sub mese..adevarat.
As vrea rau sa-ti mai sarut o data ceafa.

Si gandul asta al neputintei..ma face incapabila si imi paralizeaza toate simturile..sunt suspendata undeva in timp.
Am ramas inghetata in iarna lui 2006..

Ma scutur..de tine..si zambesc in coltul gurii..stiu ca nu mai sunt capabila.
Hai sa ne resemnam.

Tu acolo.
Eu..
aici!