ascultam linistea casei.
linistea e ca o plasa cu ochiuri mici si dese.
uneori te impiedici in ea.
alteori iti place.
eu tanjesc dupa zgomote mici si familiare.
nu voi putea locui singura.
oricat de singuratica as fi.
eu inca vreau zgomote si oameni.
un televizor bolborosind.
cesti ciocnindu-se.
rasete infundate.
toate fac parte din mine.
si sunt sigura ca le-as simti lipsa.
orasul asta imens e ca un batran jerpelit.
intelept si zgomotos.
murdar si prietenos cateodata.
incepi sa-l indragesti desi simti uneori ca l-ai strange de gat cu cea mai mare placere.
doar ca sa-i curmi suferinta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu