Candva in trenul care ma ducea acasa.

Am intr-un pahar trei buchetele de ghiocei ..cam striviti si obositi cei drept..dar sa-i intelegem..vin de departe..tocmai din Iasi!
I-am primit de la tata..asa ca mirosea a primavara si tigancusa avea ochii frumosi si prea blanzi ca sa o poti refuza.
I-am carat dupa mine pe tren..si cand ma mai pierdeam prin vai si delusoale cenusii..cu nasul lipt de geam..ma desprindeam si miroseam primavara.

Am stat in bucatarie si am privit-o pe mama cum framanta aluatul si cat s-a facut placinta am stat de vorba.
Asa cum imi era dor sa o fac..si desi nu i-am spus tot ce as fi vrut..m-a vindecat..si m-a ridicat destul incat sa vad si lumina..asa cum facea cand eram mica si nu vedeam...
Imi era tare dor de ea..imi era dor de linistea si zbuciumul ei..imi era dor de vorba..imi era dor de ai mei.
Si nici nu am realizat asta...decat cand am ajuns acasa..e ca si cum as avea doua suflete..unul in care inchid amintirile si mirosurile si umbrele copilariei si cel de acum...ar trebui sa-l mai deschid din cand in cand si pe primul..
Doamna care a stat langa mine..semana cu mamaia mea..avea acelasi glas un pic ragusit..si vorba ei dulce..Venea de la o inmormantare..si o vedeam asa de trista..cu hainele negre..si cu ochii inrositi de plans..as fi vrut sa-i dau un ghiocel..ar fi zis ca-s nebuna..
Si nu as fi fost singura..caci dupa norocul pe care il am..singurul nebun s-a asezat langa mine.
Vorbea cu prietenul/ dusmanul lui imaginar..un basarabean din Chisinau..care ii facuse vreo nedreptate..caci era tare inversunat.
M-am facut mica, mica..gesticula mult..si deja ma vedeam lipita de geam..Baiatul care in fata mea..a chemat controlorul..iar nenea care avea buzele vinete de la vin..a fost dus sa discute cu Ivan prin alte locuri.
Am fost recunoscatoare..
Concluzia?

Ar trebui sa rad mai mult..sa iubesc mai mult..si sa nu mai fac risipa de tristete.