2014

Sper sa fii al naibii de bun!
Altfel iti sucesc gatu'!

'nteles????????????????

Si aceasta este rezolutia mea pentru anul 2014.
Stiu ce am de facut.
Totul e aliniat frumos in al meu cap.

Nu le mai insir aici sa nu va mai plictisesc.

Nu-mi doresc haine, sau sa citesc sau sa ascult mai multa muzica.
Mi-as dori o calatorie cu rucsacul prin Europa la vara.
Un job bun.
O afacere mai tarziu.
Permisul.
Si masina.

Le gasesc eu.
Ordinea a fost aleatorie.
Mai putin calatoria cu rucsacul prin Europa care tre' sa fie la vara.

gata.
v-am pupat!

pe portofel?

Candva in trenul care ma ducea acasa.

Am intr-un pahar trei buchetele de ghiocei ..cam striviti si obositi cei drept..dar sa-i intelegem..vin de departe..tocmai din Iasi!
I-am primit de la tata..asa ca mirosea a primavara si tigancusa avea ochii frumosi si prea blanzi ca sa o poti refuza.
I-am carat dupa mine pe tren..si cand ma mai pierdeam prin vai si delusoale cenusii..cu nasul lipt de geam..ma desprindeam si miroseam primavara.

Am stat in bucatarie si am privit-o pe mama cum framanta aluatul si cat s-a facut placinta am stat de vorba.
Asa cum imi era dor sa o fac..si desi nu i-am spus tot ce as fi vrut..m-a vindecat..si m-a ridicat destul incat sa vad si lumina..asa cum facea cand eram mica si nu vedeam...
Imi era tare dor de ea..imi era dor de linistea si zbuciumul ei..imi era dor de vorba..imi era dor de ai mei.
Si nici nu am realizat asta...decat cand am ajuns acasa..e ca si cum as avea doua suflete..unul in care inchid amintirile si mirosurile si umbrele copilariei si cel de acum...ar trebui sa-l mai deschid din cand in cand si pe primul..
Doamna care a stat langa mine..semana cu mamaia mea..avea acelasi glas un pic ragusit..si vorba ei dulce..Venea de la o inmormantare..si o vedeam asa de trista..cu hainele negre..si cu ochii inrositi de plans..as fi vrut sa-i dau un ghiocel..ar fi zis ca-s nebuna..
Si nu as fi fost singura..caci dupa norocul pe care il am..singurul nebun s-a asezat langa mine.
Vorbea cu prietenul/ dusmanul lui imaginar..un basarabean din Chisinau..care ii facuse vreo nedreptate..caci era tare inversunat.
M-am facut mica, mica..gesticula mult..si deja ma vedeam lipita de geam..Baiatul care in fata mea..a chemat controlorul..iar nenea care avea buzele vinete de la vin..a fost dus sa discute cu Ivan prin alte locuri.
Am fost recunoscatoare..
Concluzia?

Ar trebui sa rad mai mult..sa iubesc mai mult..si sa nu mai fac risipa de tristete.

ce spuneam eu odata

ascultam linistea casei.
linistea e ca o plasa cu ochiuri mici si dese.

uneori te impiedici in ea.
alteori iti place.

eu tanjesc dupa zgomote mici si familiare.
nu voi putea locui singura.

oricat de singuratica as fi.
eu inca vreau zgomote si oameni.

un televizor bolborosind.
cesti ciocnindu-se.
rasete infundate.

toate fac parte din mine.
si sunt sigura ca le-as simti lipsa.

orasul asta imens e ca un batran jerpelit.
intelept si zgomotos.
murdar si prietenos cateodata.

incepi sa-l indragesti desi simti uneori ca l-ai strange de gat cu cea mai mare placere.
doar ca sa-i curmi suferinta.

mai intelepti? nu multumesc!

Nu stiu de ce, dar simt cum apropiindu-ma de 30 cu pasi tiptili se face asa liniste.
E ca un mare calm care ma invaluie, si nu sunt sigura de ce. Si ce sa fac cu linistea asta, sunt obisnuita doar cu rabufneli si mini drame.
Nu inteleg de ce totul tace, alte dati am vrut ca totul sa se astearna tacut si calm in mine. Azi imi doresc doar valuri si valuri de tipete, rasuri si hlizeli zgomotoase, drame multe si iubiri neterminate.
Totul se termina posac azi, ca o soapta care nu mai are sens, ca o frustrare pe care o inghiti in linistea constiintei tale.
Si nu sunt stiu daca vreau sa fiu aceasta inteleapta, cu zambete sterse si gri, cuminte pe scaunul meu. Ca o bunica ce-si asteapta sfarsitul, prea dezamagita de viata sa mai strige, sa mai tipe.
Vreau sa fiu din nou la 19 ani, colorata, beata si confuza, cu orgolii mari si nenumarate sanse. Imi doresc iar harmalaia anilor adolescentei, si poate un suflet la fel de confuz si albastru ca al meu.
Ah la naiba! Unde esti?

Despre cum e acasa

E ciudat cum acasa devine usor-usor chiar acel loc despre care credeam ca nu mai exista timp si sentiment sa-l gasesc.
Inca ma lupt cu demonii, nu reusesc sa dorm si am planuri si nelinisti multe, dar ma calmez un pic cate un pic.
Intelepciunea asta moldoveneasca despre cum totul se face intr-un ritm usor si cu cap, incepe sa se prinda de mine.
Ma cam curat de ritmul ala alert de Bucuresti, si nu ca imi pare rau, dar mi-am capatat pana si dulcele grai moldovenesc...adicalea devin cu adevarat omul care am fost dat sa fiu.
Un singur lucru nu cred ca voi reusi cu adevarat sa invat si anume sa am rabdare..ma straduiesc, dar e nevoie de multa practica.
Imi doresc multe lucruri si repede si bine, cred ca de asta s-a prins Bucurestiul asa usor de mine. Imi convine de minune ca lucrurile sa se intample repede si frumos.

Iubesc cum oamenii astia care mi-au fost atat de departe m-au primit inapoi cu atat de multa usurinta si m-au facut sa ma simt de parca nu am fost niciodata plecata de langa ei.
Sunt drepti si nu se invart in jurul degetelui, spun verde-n fata tot ce gandesc si au o caldura sufleteasca care ma uimeste.
Sunt oameni buni si simpli si expresia aia :"buni ca painea lui Dumnezeu" se potriveste unora ca o manusa, sunt genul de oameni pe care ai vrea sa ii ai aproape zi de zi.
Si eu sunt fericita ca ma vor langa ei si imi culeg toate nelinistile cum s-ar culege roua cand mergi descult prin iarba.

Sunt acasa.