Despre poneiul din cireasa.

hai sa-ti vorbesc despre mine asa cum nu m-ai descoperit niciodata..
hai sa-ti vorbesc despre mine..

mai stii cum e senzatia aia de bine cand te trezesti?
si pozitia aia frumoasa..de fetus..?
da da poti sa mi spui ca sunt nebuna..
dar sentimentul de cald si frumos pe care il am in diminetile reci..
dar si de frig la gandul ca o sa ies din patura..
ma inveleste in visare..

cu mine..e natural..
cu tine ar trebuie sa fie totul natural..

sa simt ca imi curg cuvinte din gura..
fara sa ma fortez.
fara sa ma gandesc..
cum sa fiu..
ce sa spun..

cu tine ar trebui..

cu mine e complicat..
acum..
sunt derutata..
inca nu stiu ce pasi in nisip sa urmez..
e o nebunie de fapt..
nisipul e inselator..

nu ar trebui sa fac asta..
o sa ma ratacesc..

vreau sa simt ca am un drum al meu..
nu vreau unul batatorit..
nu vrea o carare...
vreau sa am curajul sa merg prin nisip si mlastini..
sa te urmez..
sa ma urmez..

si as vrea sa fie totul asa..
simplu..
si frumos..
sa simt ca daca as iesi din patura..
tu m-ai inveli la loc..
cu caldura ta..

vreau.

lucrul ala..
stii?

e de nedifinit.
si l-am simtit azi atat de intens..
incat aproape ca mi-ar fi dat lacrimile de fericire..
un ponei negru.
intr-o cireasa..
cine s-ar fi gandit?!

imi doresc..
as vrea..

sa stiu!
cum ar trebui sa invelesc..
un ponei intr-o cireasa!