Cu drag pentru

Incurajarile oricat de bine intentionate ar fi sunt apa de ploaie.
De fapt si de drept nimic nu e mai bun decat traditionalul sut in fund.
Aplicat fireste de catre mine.


Cum spuneam incurajarile sunt apa de ploaie.
Nu ajuta cu nimic.

Ba dimpotriva uneori ma enerveaza groaznic.

"Vai ce curajoasa esti! Tu nu ai nevoie de nimic. Ai sa te faci bine."

Pe dracu' stii tu!

Adica de ce ar trebui sa fiu eu asa de tare si de mare?
Adica sa-mi fie rusine daca imi vine sa plang asa din senin?

Pai de ce?!

Treci tu prin ce trec eu?
Nu, atunci taci.
Uneori e cel mai bine.

Apoi the ultimate one: "La altii e mai rau..Adica gandeste-te ca nu e mai rau."

Da' de unde puica mamii stii tu ca nu e mai rau? Te doare pe tine? E durerea ta?
Adica nu am voie sa ma plang, pentru ca putea fi mai rau?

E indeajuns de rau atat! Si doare! Si daca imi vine sa urlu, am sa urlu.
Sper doar sa nu fii prin preajma cand se va intampla, iar curul tau sensibil sa fie indeajuns de destept incat sa o ia la fuga.

Spunea cineva ca tacerea e de aur.

In cazul unora: Vai ce bine zicea!

Acest post este suma tuturor asa-ziselor "incurajari" de la unii dintre "prietenii" mei.



M*ie! si sa fiti sanatosi!