Am o leganare dulce in mine.
As arata bine agatata intr-un pat cu perne si paturi calduroase.
In schimb sunt cocotata pe un scaun visand la cacao cu lapte.
Sunt obosita.
As vrea sa dorm vise frumoase.
As vrea ca ziua de azi sa se stearga.
Griul de afara se asorteaza cu griul din mine.
Imi vreau toamna colorata cu soare auriu inapoi.
Tanjesc dupa un parc plin de frunze afumate de vant.
Imi e dor sa alerg prin mormanul de frunze si sa rad salbatic.
Stiu ca am sa ajung si acolo.
Mai am un pic.
Am inceput sa visez iar.
Si lucrul asta e un semn de bine..chiar daca si in vise calc si scuip.
Stiu ca nu mai e mult si cercul se va inchide.
Incerc sa astept rabdatoare.
Pana atunci ma tratez cu muzica.
Ma vindeca.
Jazz-ul vindeca.
Amintiri ingropate mi-au revenit, iar sunetele imi vibrau in mod straniu pe coarda sufletului.
Jazz-ul ma vindeca si sunt doar o amatoare.
O mica impostoare ce gusta din borcanul de dulceata.
Nu mai e mult si toata ceata se va disipi.
Am ajuns sa fiu mai rabdatoare.
Nu poate fi decat bine.
..jazz-ul ma linisteste si pe mine...hm!!!cum poate uneori muzica sa se muleze pe sufletul nostru!
RăspundețiȘtergere