ma astept sa simt:
mai bine..
mai frumos..
mai clar.
sub pojghita asta a nemultumirii si frustrarii se ascunde un optimism..
prostesc!
stiu..ca or sa existe si dimineti frumoase..
desi ploua
desi e toamna..
astept zilele aurii..caldute..acelea pe care as vrea sa le petrec in parc..alergand prin mormanele de frunze.
sunt mica.
si nu rostesc cuvinte de intelepciune..
nu am decat jumatati de trairi.
nu am sfaturi si nici nu ma astept sa fiu un model.
poate ca am 16 ani dimineata cand vreau sa arunc cu telefonul de pereti..
poate ca am 12 ani cand ma simt rau..si vreau sa cersesc imbratisari..
poate ca am 50 cand ma gandesc cum sa cheltui banii si ii adun si realizez ca tot putini sunt.
poate ca am 30 cand ma gandesc la masini de spalat..si rate.
poate ca am 20 cand vreau la berici si terase.
poate.
nu vreau sa dau sfaturi.
nu mai vreau sa ma izbesc de nimeni.
imi vreau linistea.
imi vreau mintea limpede si zambetul tamp.
astept si suturile in fund.
astept si zilele frumoase cu resemnare.
sau doar incerc.
sunt dezamagita adevarat.
dar poate e doar o etapa..in tot procesul maturizarii.
si incet or sa se cicatrizeze toate zgarieturile..si nemultumirile.
cert e..ca traiesc..
prea mult si prea intens.
imi iau..
o pauza!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu