e foarte stranie senzatia pe care o incerc cu unii oameni necunoscuti mie.
e o dorinta de-a dreptul retardata de a le impartasi cele mai intime ganduri..
un smiorcait acum..
un altul dupa..
si nu ma prea inteleg..de ce imi suflu mucii in direct.
si de ma asez in poala strainilor cersind un pic de ingaduinta..
o fi poate pentru ca stiu..ca in minutul urmator ii pot face sa dispara.
sau sa dispar.
si asa cum ei se disipa..asa mi se usuca si mie toata depresia si toate irigatiile mai mult sau mai putin placute.
cred ca de fapt.
imi e bine singura.
imi cunosc mendrele..
imi cunosc depresiile.
alerg ca de colo colo..si astept sa ma incheg cumva..
sa ma transform.
sa ma ofer intreaga.
sa nu mai lipesc bucatele.
astept sa-l vad si sa-l trag de maneca.
uf..
"ce talamb esti!"
eu sunt aici.
tu..esti acolo?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu