totdeauna amanta..niciodata iubita.

m-am intalnit intamplator..cu el.
in locul numit metrou..
un loc urat..
un loc unde ma simt ca o vita dusa la pascut..
oamenii te imbrancesc..
oamenii miros urat..
si rareori mai dai peste unii care iti zambesc asa fara motiv..
si care iti fac ziua..

si in locul asta urat.
am dat de el.
o iubire veche?
sa zic iubire?
mint..

nu era o iubire..
noi nu ne-am iubit asa ca la carte.
a fost doar asa un fel de iubire cu portia.
el venea la mine cand se simtea singur..
eu ma duceam la el..cand oboseam sa ma tot joc de-a independenta..
si era bine.
pentru ca a fost ca un pansament pentru o relatie care a durut.

si am crezut chiar ca il iubesc.
el era prea complicat.
eu vroiam mai multe.

si uite asa.
am uitat cum il cheama.
el mi-a uitat numarul.

eu iubesc diferit.
pot fi detasata..si rece.
si sa-mi analizez bataile inimii.
dar pot fi si eu..
eu cu adevarat.

nu am reusit.
cu el..
m-am ascuns.

si l-am vazut in locul ala..
si am crezut ca nu o sa simt nimic.
si nu a fost asa.
am inceput sa tremur.
si nu stiam de ce mi s-au umplut ochii de lacrmi.
si as fi vrut sa-l iau in brate.

parea obosit si deprimat.

as fi vrut sa-i fiu amanta.
atunci si acolo.

si am incercat sa arborez un zambet.
si sa-l fac sa rada
si nu am putut.

mi-am inghitit saliva.
mi-am inghitit cartea.

si la urma l-am tras dupa mine.
uitase sa coboare.
i-am aruncat un ''esti ametit''..
si m-a luat in brate.
la urma i-am zis ca plec.
mi-a intins mana sa dam noroc.
am avut o figura atat de surprinsa..
sunt sigura..
uneori pot sa ma vad..
si m-a luat in brate..
iar.
asa..

ca de sfarsit.
ca de inceput...

eu stiu..
atat:

nu pot sa fiu decat amanta.
nu pot sa fiu iubita nimanui.

am uitat.