amintiri din copilarie..

eu nu am nimic deosebit.
nu stiu cant la nici un instrument.
nu stiu sa cant.
adica.

nu am talent la desen.
adica poate am un pic.
dar nu l-am exeresat niciodata.

nu stiu sa pictez.
nu sculptez.
nu cant la lauta.

uf..
nu stiu sa fac nimic.
singurele mele calitati..ar fi
doar faptul ca imi plac oamenii.
am curaj.
curaj sa intreprind diverse lucruri.
sunt curioasa.
si cam atat.

am fost copilul model.
cel mai cuminte.
dar nu stiu cum se face.
ca tocmai eu..
i-am spart capul fratiorului meu de doua ori.
el fiind cel mai obraznic.
nu ma intrebati cum si de ce.
habar nu am.
o data tin minte ca ne jucam avioanele si pur si simplu l-am scapat cu capul de un dulap.
iar a doua oara in scranciob.
adica leagan.
eee.
totusi cred ca ma mai iubeste si acum.

asa netalentata cum sunt.
am avut o copilarie frumoasa.
sora mea a avut grija totusi sa ne-o pipereze cu diverse torturi.
ne punea sa strangem firmiturile de pe jos.
dupa ce mancam.
cine se poate lauda cu asa ceva?!
acum cand ii zic..
imi spune ca noi eram fraieri.
si ca ea se prapadea de ras cand ne vedea asa cuminti cu nasul in covor.
nu ma pot plange nici de ai mei.
ne-au plimbat mai peste tot.
cu cortul in spinare.
si cu o groaza de prieteni de familie.

in consecinta.
ce-mi mai pot dori??

cred totusi.
ca voi incerca sa incep sa intreprind ceva cu desenul ala.
e singura mea speranta.
:)

ce labareala de blog.