Despre Basme

Cu cat astept mai mult sa apari.
Cu atat devin mai nerabdatoare si dornica sa ma agat de gatul oricarui nou-venit.
Nu e sanatos.

Se nasc frustrari.
Pentru ca nu oricine poate de fapt sa-mi fie aproape.
Cu adevarat aproape.

Si asa se nasc relatiile deficitare.
Nemultumirile.

Doar pentru ca imi lipseste rabdarea de a astepta.
De a astepta sa gasesc aceea potriveala.
De caracter, gusturi si suflete.

Si cica e magic.
Cica atunci cand se intampla...stii.
Stii ca e el.

Mi se pare asa un basm faurit frumos pentru naivii din noi.

Oricum am invatat cumva sa am rabdare.
Pentru ca m-am umplut deja de frustrari si nemultumiri si nu mai e loc de altele.

Astept cuminte.
Basmul.

Si daca nu vine?..

Shit! :))

despre salive si alte lucruri marete

Iti inghiti dezamagirea in fiecare zi un pic cate un pic.
Ii vezi zambetul din fotografie, atarnand strengareste de coltul gurii.
Vrei sa-i simti saliva sarata pe buzele tale.

Inca nu ai uitat ce gust avea cand te saruta.
Sau inca crezi ca stii.

Iti inghiti singura dezamagirea.
In linistea camerei tale.
Holbandu-te nauca la monitorul care se inegreste fara voia ta.

Vrei sa-i strigi cat de mult se insala.
Cat de mult se insala ca nu alearga inapoi la tine.
Ca nu incaleca un avion ca sa vina inapoi la tine.

Esti o naluca pentru el.
Asa cum si el a ramas pentru tine.

Problema este ca imaginatia ta il face tot mai viu, tot mai palpabil in fiecare zi.
Si asta doare.

Doar daca ti-ai putea smulge un pic cate un pic din materia cenusie ce stocheaza partea aceea numita
Afectiune.
Sentiment.
Memorie.
Daca ai putea ai deveni asa un fel de retardat cu zambetul pe buze.
Mereu.
Cu zambetul pe buze.

Vesnic fericita.
Niciodata.

Absolut niciodata dezamagita de el.
Sau de tine.

Cine gaseste antidotul.
Sa vina la mine.


Dezindragostirea nu e lucru usor.

Uneori.
Se intampla sa ramai asa..mereu indragostita.

Si asta e cel mai tampit lucru care ti se poate intampla.

Stii?

despre asteptari

“My dear,
Find what you love and let it kill you.
Let it drain you of your all. Let it cling onto your back and weigh you down into eventual nothingness.
Let it kill you and let it devour your remains.
For all things will kill you, both slowly and fastly, but it’s much better to be killed by a lover.
~ Falsely yours”
― Charles Bukowski
Cand il citesc pe Bukowski mi se face o pofta nebuna de a scrie tot!
Tot ce mi-a ramas suspendat pe fereastra sufletului si imi aduce lacrimi in ochi, pentru ca de cele mai multe ori ce lasam suspendat intre lumi sunt dureri vechi si bucati de suflete mucegaite.
Si nu ma pot abtine sa nu le inspir adanc in plamani cu nebunia celui care stie ca in final va muri.
Conteaza doar ce ai facut in ragazul acela numit viata.
Ai trait-o asa cum ti-ai dorit sau ai alergat printre ferestre, incercand sa prinzi cu mainile goale miasme si mirosuri demult apuse?
Traiesti? Sau alergi ca lunaticul printre amintiri trecute?
De cele mai multe ori doar alergam cu iluzia unui rasarit intiparit pe retina.
Si asteptam. Cel mai mult asteptam.