marți, 20 aprilie 2010

Cand nu mai vorbesti

Ma amagesc cu imagini blurate si zambete la fel de fade.
Uneori uit ca ma aflu aici...si ma indrept catre tine.
Stiu ca s-ar putea ca la celalalt fir sa nu mai fii tu...ci doar o ramasita din tine.

Dar a mai ramas o dorinta palida de a ma agata..de trecut si de tot ce cred ca imi era familiar.
Folosesc propozitii lungi, dar nu am decat adjective.

As fi vrut sa te mai citesc din cand in cand...

5 comentarii:

  1. refrenul obscur pe care il cantam in viata nu este decat o alinare a durerii si a conceptiei iluzorice ...pentru ca daca afli adevarul afli ca nu exista scopuri, nu exista vise ...esti doar tu, o coincidenta minuscula in infinit. Toata viata incercam sa ne obisnuim cu gandul ca exista un lucru menit pe care incercam sa-l gasim. Oare exista? ...Cand nu mai vorbesti inseamna ca ai invatat sa asculti...cand ai invatat sa asculti inseamna ca ai ajuns la capat de drum .....

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca totusi trebuie sa-i multumesti ca iti da material pentru a scrie.
    Glumesc!
    Crede in adevar , este ceea ce se intampla acum , nu tine de trecut sau de viitor. Prezentul este ceea ce ne determina sa merge mai departe.

    RăspundețiȘtergere