Skinny soul

Stop.

Just stop.
Don't cry.
Your tears will make your soul tear apart.

Don't cry.
You will never be able to stop.
You must be strong.

"You are so brave!"

You're not...
You're weak and you're crying inside.
You can't stop.
You can't show how much it hurts.
You just hide.
Just hide.

They say: "It will pass!"
But that little voice is asking:

"When???"

The scar is still there.
Staring back at you.
It has teeth, sharp teeth.
It's not you that you see in the mirror.

Your head is bald.
Your eyes are dead.
Your smile is hanging dead on your face.
You can't recognize this skinny soul.
Is it you?!

"You can't cry!
You're brave!"

Shut up!
Just shut up!

"You might die."

You can't.
Your not ready.
You're too young.

They say:"Such a shame.."
They tell you:"You're so pretty..."

You are a "sweet child".
The nurses call you a "sweet child".

You're 28.
You're not a child anymore.

Your bald head, your dead smile and your eyes are saying:
Save me!
I can't do this!
I can't do this anymore!
Just make it stop!

My soul wants out.
My soul is looking to escape.

I can't make it stop!
It hurts too much..
It's not fair...
My life can't end like this.

I'm brave.

Just smile.
Smile God dammit!

You can do this.
YOU CAN DO THIS!

Stop.

Despre durere

Sunt confuza.
Nu prea stiu cum sa ma port.
Am multa frustrare si durere adunata.
Pentru drama mea, pentru drama colectiva la care am asistat cu totii.

Eu nu am putut iesi in strada.
Nu m-au tinut picioarele.

As fi vrut sa fac ceva.
Sa ma simt utila cumva.

De aici si frustrarea adunata picatura cu picatura.

Nu mai pot sa mai citesc nimic legat de Colectiv.
Ma umple de durere.

Si am atat de multa durere adunata.
Sunt un abces gata sa sparga.

Sunt o egoista.
Cu totii suntem intr-un fel.
Vrem sa ne protejam cumva, si poate e si normal.

Mi-am promis ca atunci cand voi fi bine voi ajuta.
Si lucrurul asta ma ajuta cumva.
Dar stiu ca nu e de ajuns.

Avem nevoie sa ajutam acum.

Ma inchid in mine.

Pentru ca nu stiu ce altceva sa fac.
Daca as da drumul urletului de durere stiu ca nu m-as mai opri din plans.

Pentru mine, pentru mortii care s-au dus.
Si nu pot permite asta.
M-as distruge.

Si nu cred ca as putea sa ma cladesc din nou din cioburile ramase.
Sunt deja prea franta ca sa mai cad iar, iar si iar.

Mi-e dor de zilele in care radeam cu totii.

De momentele acelea de liniste.
De momentele in care drumul la spital nu-mi dadea anxietate.
De momentele in care culoarea rosie era doar o culoare.
De momentele in care puteam sa privesc mancarea cu pofta.
De momentele in care ma puteam privi in oglinda fara sa vad o fata straina.

Promit sa recuperez toate momentele astea.
Promit sa ma bucur de toate secundele castigate.
Promit sa ma simt din nou intreaga.