Mi-am adus aminte de sentimentul pe care il aveam cand intalneam cate un tip, care ar fi putut sa fie boyfriend material...
Ma simteam straina.
Straina si impostoare..
Aveam senzatia ca el, oricare ar fi fost el ar trebui sa fie langa altcineva de parca eu eram o piedica in fata fericirii lui.
De parca el nu avea cum sa-mi apartina, de parca ma puneam in calea destinului lui.
Cum am zis...o impostoare.
Si e ciudat cum nu simteam ca he belongs to me, ori I belong to him.
Nu cred ca am avut vreodata sentimentul acela.
De fapt mint.
O singura data.
Si durut rau cand s-a terminat pentru ca m-am simtit dezamagita de minciuna mea.
A lui.
Chiar si acum dupa atat de multi ani tot doare, dar e mai clar.
A fost doar in capul meu.
Nu a fost real.
Dar macar am avut sentimentul.
Macar stiu cum ar trebui sa ma simt cand in final voi intalni persoana care belongs to me.
Si ma gandeam eu asa zilele astea uitandu-ma pe faimosul FB cum doi dintre exii mei si-au gasit imediat dupa mine marea lor iubire, ca eu sunt un fel de magnet de broken hearts..eu le dau sutul in fund si aripile necesare sa se duca in lume sa-si gaseasca iubirile.
Adica par atat de fericiti incat nu pot sa le port pica.
Ba chiar ma apuca o mica nostalgie si nu pot nici macar plange sau fi macar un pic intepata de gelozie.
Ma gandesc doar ca nu a fost sa fie pentru mine.
Si sunt atat de curioasa cum am sa arat eu cand am sa fiu indragostita si mai ales..
cum o sa arate el.
Si ma pufneste rasul.
Eu indragostita.
Sa o vedem si pe asta!
I dare you life!
And I'm not accepting magnets or broken hearts or anything broken!
I'm broken enought!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu