joi, 21 iunie 2012
urasc have to...
As vrea sa nu ma simt atat de goala.
As vrea sa-i vorbesc fara sa simt ca trebuie.
As vrea sa-l iubesc.
Si nu pot.
Si nu stiu ce ma opreste.
Frica?
Nu stiu.
Si ma scoate din sarite.
Ma scoate din sarite felul in care il ignor.
Ma scoate din sarite felul in care ma opresc sa-l iubesc.
Ma scoate din sarite felul in care ma opresc.
Ma opresc.
Ma opresc si tac.
Si as vrea sa tip.
Si as vrea sa-i spun tot si toate.
Si nu pot.
Nu mai glas.
si simt cum adun cate un strop de ura in fiecare zi.
pentru mine.
pentru el.
pentru neputinta mea.
si nu stiu ce ar trebui sa fac.
pentru ca nu mai pot.
sa tac.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Fiecare cuvant, fiecare propozitie, fiecare sentiment... Sunt traite si de mine...
RăspundețiȘtergereFrumos...
Da frau sentimentelor!Daca taci nu o sa rezolvi nimic:-p
RăspundețiȘtergereTot ce poti face e sa spui sau sa strigi si apoi sa iti continui calatoria vietii. N-are rost sa ramai incatusata in tacere.
RăspundețiȘtergereScrie-i un bilet :)
RăspundețiȘtergereLa fel simt si eu si incerc cu disperare sa schimb ceva.Sper sa reusesc
RăspundețiȘtergereE greu dar se poate. Mult succes!
RăspundețiȘtergere