sâmbătă, 9 aprilie 2011

despre mine si iguana albastra





Am ajuns aici si nu simt nimic.
Nu sunt impresionata, sunt doar amortita si pe alocuri oripilata.

Locul asta e ca o carte postala perfecta, cu o mare de un albastru de care m-am indragostit iremediabil, dar care nu are nebunia si hasoul cunoscut mie.

Totul se inchide, totul se stinge.
Nici o miscare.

Nu are nimic cunoscut, nimic familiar.
Si ma simt mai singura ca niciodata.

Nu vreau sa blend in.
Nu-mi place muzica si nici mini-urile negreselor.
Nu au nimic sa-mi ofere si e dureros..acut de dureros sa stii ca nu exista nimeni aici care sa-ti semene.
Nu m-am simtit mai singura niciodata ca acum.
Stiam ca nu-mi va fi usor..
stiam dar inca aveam tabloul familiar si nu realizam de fapt cat de usor te poti minti.

Pentru ca nu ma pot preface ca sunt intr-o vacanta perpetua..
voi incerca sa ma fac nevazuta.
Sa le supravietuisc cum stiu eu mai bine.

Noua mea viata a inceput.
Si are sushi, margaristas, dansuri necunoscute, oameni care zambesc si iguane albastre la colt de strada.

Nimic nu mai e la fel.

bineativenitinnouameaviata!
Publicat de la

5 comentarii:

  1. Diana10 aprilie 2011 la 00:58

    bine te-am găsit.

    îmi place noua ta viaţă cu iguane.
    n-ar trebui să vrei să semeni cu cineva. fii doar tu.

    diana

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim11 aprilie 2011 la 03:59

    :) de romania o sa iti fie din ce in ce mai dor. cu timpul uiti durerile si doliul acestei tari. ba chiar vei ajunge sa vrei sa vii inapoi, sa crezi ca asta e cea mai minunata tara de pe planeta.

    :))) hahaha, draga mea, traieste din plin in insule. fa tot ce doresti. crede-ma pe cuvant (de la cineva care s-a plimbat extrem de mult si a locuit si in cayman o vreme) esti bine unde esti. enjoy it!

    RăspundețiȘtergere
  3. Jose Ramon Santana Vazquez15 aprilie 2011 la 09:34

    ...traigo
    sangre
    de
    la
    tarde
    herida
    en
    la
    mano
    y
    una
    vela
    de
    mi
    corazón
    para
    invitarte
    y
    darte
    este
    alma
    que
    viene
    para
    compartir
    contigo
    tu
    bello
    blog
    con
    un
    ramillete
    de
    oro
    y
    claveles
    dentro...


    desde mis
    HORAS ROTAS
    Y AULA DE PAZ


    COMPARTIENDO ILUSION
    IVO

    CON saludos de la luna al
    reflejarse en el mar de la
    poesía...




    ESPERO SEAN DE VUESTRO AGRADO EL POST POETIZADO DE MEMORIAS DE AFRICA , CHAPLIN MONOCULO NOMBRE DE LA ROSA, ALBATROS GLADIATOR, ACEBO CUMBRES BORRASCOSAS, ENEMIGO A LAS PUERTAS, CACHORRO, FANTASMA DE LA OPERA, BLADE RUUNER ,CHOCOLATE Y CREPUSCULO 1 Y2.

    José
    Ramón...

    RăspundețiȘtergere
  4. Virtualkid22 aprilie 2011 la 07:51

    Articolul acesta pare sa fie jurnalul unui voiaj care sfarseste precum o corabie esuata pe istm binecuvantat, dar totusi nedorit, respins neconditionat.
    Omul este suma propriilor dezamagiri si cu cat le subliniaza pe cele trecute, cu atat mai mult deschide calea viitoarelor dezastre, care se vor instala mult mai firesc si mai concret cu cat terenul este mai bine pregatit.

    RăspundețiȘtergere
  5. Octavian-Andrei Brezean2 mai 2011 la 22:59

    pur si simplu frumos ! :)

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)