Sunt extraordinar de tampita.
Abia acum am auzit versurile piesei aleia de mi se parea mie frumoasa..si imi amintea de tine.
Sunt chiar cretina!
Si ma amuza cum inchid ochii doar pentru a nu vedea adevarul atat de firesc din fata mea.
Asa ma enerveaza frica asta care ma paralizeaza cateodata..de nu mai pot respira..si ma obliga sa bat in retragere spunand tot felul de aberatii absolut neinteligibile si profund jignitoare.
Ghioaga!
Ce bine m-a gasit feisbucul!
Sunt o fricoasa si o ghioga.
Diplomatia mea este aproape egala cu zero..
Revenind da...era un cantec de dragoste si eu auzeam doar energia din el...nicidecum nu mi-a trecut prin cap cum ca as fi fost indragostita..sau poate negam cu atata indarjire..incat mi s-au sters versurile si a ramas migrena.
De ce trebuie sa alegem tot timpul drumul mai dificil?
De ce nu vin lucrurile natural in viata si de ce nu le facem sa fie mai putin complicate?
Nu mai vreau chestii complicate.
Vreau simplitate si soare.
Mult soare si doua brate frumoase.
Cam atat.
AH si marea.
..."Si nu ma simt bine...
RăspundețiȘtergereMa simt mai degraba mizerabil...
Ma simt datoare.
Ma simt nerecunoscatoare.
Ma simt urata.
Ma simt aiurea per total"...
Daca imi accepti parerea, aceste randuri care iti apartin sunt o radiografie a acestui blog. Dincolo de atmosfera "gri", aproape bacoviana, intrevad o raza de speranta. Sa fie oare aceasta "luminita de la capatul tunelului" asa de departe?
Daca e doar training for technical writing, iti doresc succes.
Ema, Brasov
:)
RăspundețiȘtergeresuntem oamnei suntem programati pe autodistrugere?!....merge?
RăspundețiȘtergere