Doar o alta zi de marti!

Am agenda plina cu lucruri care trebuie rezolvate...si gandurile goale!

despre doi

Si brusc am realizat...ca suntem mai mult decat surori...suntem mai mult de atat..suntem vesnicile nemultumite..cu frica invechita sub piele..
Iar ea..la ea se acutizase tot..nu reuseam sa ajung la ea..sa-i povestesc ca poate fi si bine...ca nu trebuie sa vada doar griul din fiecare..ca se poate mai bine.
Scopul meu era sa-i vorbesc si sa o conving sa lase garda jos..si brusc am realizat ca imi vorbeam mie..
Oglinzile arata tot..nu te iarta..nu se sfiesc sa arate tot ce vrei sa ascunzi lumii.
Si am ramas intepenita in fata mea..si am tacut pentru o vreme..si am privit in gol..
Si brusc am realizat...

.....

confesiunile si lepriconul

In spatele meu se gaseste un omulet verde, care imi tot da coate si ma indeamna sa merg, sa vorbesc, sa rad..sa nu mai stau imbufnata pe scaunul meu confortabil..sa ies si sa mai risc un zambet doua..
Cum de obicei il iau frumos de guler si il agat intr-un buzunar, nu e problematic..acum insa a crescut si nu-l mai pot ignora.
Vreau sa ies..vreau sa zambesc mai des..vreau sa dansez..dar mai am inca acel fir invizibil agatat de piciore si maini.
Astept sa se dizolve si sa pot merge fara sa mai schiopatez.

Inca sunt confuza..si inca nu stiu ce ar trebui sa fac..si inca ma balbai cand sunt intrebata : ce vrei sa faci tu fetita cand te vei face mare?
Astept sa ma dezmeticesc..daca nu se va intamplaacest lcuru..voi incerca sa iau fiecare zi in parte..si voi renunta definitiv la ideea de plan si programare.
Se pare ca aceasta parte se incapataneaza sa-mi dea peste nas..cam de fiecare data cand reusesc sa gasesc o frantura de ideee coerenta si ceva energie sa o urmez.
Astept sa vina caldura si vara..si vreau sa vad marea.
Imi lipseste mai mult decat orice.

Si o vreau cu incapatanare.
Macar atat imi e clar cu adevarat!

amintiri dintr-o alta epoca

Adun frustrari si imi aleg cuvintele cu seninatatea omului lipsit de vise.
Nu mai stiu ce inseamna sa te incalzesti sub soare sau sa savurezi o cafea cu calm si liniste in priviri.
Am uitat sa ma relaxez si am uitat ce-mi place.
Rad automat, vorbesc ca un robotel si am miscari bruste si grabite.
Am doar liste cu to do si sunt mereu intr-o cursa anticronometru.
Am obosit si am uitat cum e sa dormi fara griji.

Ar trebui sa ma relaxez si nu mai stiu cum.
As vrea sa nu mai invidiez fericirea nimanui.
As vrea sa-mi fie mai bine si sa nu mai cladesc scuturi impotriva tuturor.
As vrea sa rad mai des si sa zambesc cu toata fata si palmele si cu toate degetele.
Cum mi-ar fi?

Mult mai bine, dar am uitat cum e.

simplitate

Sunt extraordinar de tampita.

Abia acum am auzit versurile piesei aleia de mi se parea mie frumoasa..si imi amintea de tine.
Sunt chiar cretina!
Si ma amuza cum inchid ochii doar pentru a nu vedea adevarul atat de firesc din fata mea.
Asa ma enerveaza frica asta care ma paralizeaza cateodata..de nu mai pot respira..si ma obliga sa bat in retragere spunand tot felul de aberatii absolut neinteligibile si profund jignitoare.
Ghioaga!
Ce bine m-a gasit feisbucul!
Sunt o fricoasa si o ghioga.
Diplomatia mea este aproape egala cu zero..
Revenind da...era un cantec de dragoste si eu auzeam doar energia din el...nicidecum nu mi-a trecut prin cap cum ca as fi fost indragostita..sau poate negam cu atata indarjire..incat mi s-au sters versurile si a ramas migrena.

De ce trebuie sa alegem tot timpul drumul mai dificil?
De ce nu vin lucrurile natural in viata si de ce nu le facem sa fie mai putin complicate?
Nu mai vreau chestii complicate.
Vreau simplitate si soare.
Mult soare si doua brate frumoase.
Cam atat.


AH si marea.

Rosu!

Nu stiu altii cum sunt..dar pe mine nesimtirea unora..ma duce spre stari extreme.
Adun multi nervi si imi adun dialoguri si monologuri furioase in minte.
As vrea sa am o radiera si sa-i sterg pe toti.
Unul si unul!

As vrea sa nu-mi mai pese.
As vrea sa dispara si apoi sa nu-mi mai pese.

Exista vreun antidot impotriva sensibilitatii exarcebate?

si prostiei crase?

NU!

Uitasem..ca eu am scris asta!

Restart!
O idee s-a ciocnit sfios de mintea mea...s-a zbatut ceva timp pana cand i-am dat voie sa traga aer in piept..si sa vina in intampinarea mea...

Poate voi nu stiti..dar sunteti simple fire de nisip..intr-un desert..simple si mici..
Nu va speriati..e bine..e atat de bine incat..trebuie sa ascultati linistea si sa va bucurati de ea.
Intelegi ca sunteti liberi?

Liberi sa va construiti orice realitate?

Sa zaboviti oriunde?
Sa zburati oricand si oricum?
Sa va odhniti in bratele cuiva fara frica de a ramane blocat..?

Sunteit liberi..sunteti reflectia mintii voastre..

Va construiti singuri realitatile..
Iar realitatea traita de voi..nu e decat ceva temporar..

Incetati sa va reciclati visele..!
Incetat sa va reciclati trecutul!

Trecutul va va bantui prezentul si viitorul..

Indrazniti sa doriti mai mult..
Indrazniti sa fiti idioti si tampiti..
Indrazniti sa radeti ordinarului in fata..

Fiti altfel..!
Iubiti mai mult..!
Zambiti mai mult..!

Lucrurile se vor aseza..
Lucrurile se vor rezolva..

Voi sunteti creatorii realitatilor voastre..

Nimeni..altcineva nu are puterea asta..

deci..RESTART!

Creati!