PLECACIUNI

Nu am nici un raspuns in mine.
Simt doar o vibratie cum se tranforma monstruos intr-o nevoie morbida.
Simt cum intreg trupul vrea sa o ia la goana.
Am amenintat destul cu fuga.
Acum tot ce-mi doresc este o escapada smechereasca.
Fara lacrimi si suspine.

Imi doresc sa ma reculeg pe meleaguri straine.
Sa deschid ochii mari si sa-mi dau seama ce-mi face bine.
Ce-mi face rau.
Ce sunt eu in stare sa fac...eu cu mine!

As vrea sa-mi dispara oboseala crunta.
As vrea sa dorm iar bine.
As vrea sa ma revigorez si sa simt energia cum imi strabate prin vene.
Am nevoie de o karma mai buna.

Cineva cu o minte limpede si clara.
Sa-mi spuna ce e bine pentru mine.

VREAU SA PLEC.
DEPARTE DE MINE.

despre tradarea din doi

Ma simt mizerabil..adica ma simt ca de obicei.
Nu stiu cum reusesc sa afisez atat de mult optimism..nu prea mai inteleg care dintre cele doua fete ale mele sunt eu cea adevarata.

Le confund si ma confund.

Cand sunt cu tine ma simt optimista, ma simt clara ca o apa adanca.
Vorbesc coerent si inspir incredere.

Si atunci de unde atat de multa nesiguranta si nefericire?
De unde apare tendinta morbida de a-mi face rau..?

Nu am gandesc la lucruri frumoase..as vrea sa pot mai mult.
Sa-mi impun vederii doar carti postale..
Colorate si fericite..poate asa as dobandi obiceiul de a visa doar chestii fericite.

Uneori as vrea pur si simplu sa nu mai doara.
Sa simt cum se scurge tot raul din mine.
Si sa nu ma mai doara nimic.

calduri mari monser!

Simt cum ma scurg dramatic pe pat si astept caldura sa ma ucida cu degetele ei lipicioase.
Urasc caldura...ma sufoca si ma paralizeaza.
Astept cu nerabdare iarna.

Stiu ca voi regreta ce am spus, dar acum pare singura scapare.

As vrea sa reusesc evadarea perfecta din lumea in care ma aflu.
Curata si clara.

Simt ca timpul trece doar in defavoarea mea si ma panichez.
Vreau sa plec..cat mai departe.