toamna e si in mine

Sunt defecta.
Am ceasul biologic dat peste cap.
Nu stiu sa-mi masor iubirea si o ard pe toata.
Nu stiu daca ce simt e adevarat.
Nu stiu daca ar trebui sa ma ingrijoreze.
Nu stiu daca ar trebui sa ignor.

Stiu doar ca am obosit sa analizez.
Si as vrea tare mult sa ma pot bucura de prezent.
Si atat.

Nu mai vreau drame in mine si in jurul meu.
Vreau sa simt.
Tot.

Pana la capat.

stare de toamna

Asa m-as culca la loc.
Nu am chef sa plec de acasa.
Vreau sa stau in pat la caldura..si sa beau o cana de cioco calda.
Nu vreau sa-mi mai obosesc mintea.
Nu mai vreau sa fac absolut nimic.

Vreau doar sa stau in coconul meu placut.
Si cu toate astea..
Here I go..

O alta zi de toamna.

blog...blog.

Mi-am schimbat fondul si am adoptat un roz..pe care nu-l pricep.
Dar stiu ca ma calmeaza.

Asa ca..e culoare potrivita pentru mine.
Nu o simt.
Dar e a mea.

E un haos in mine.
Total.

Ma agat de prezent pentru a nu ma pierde.
Vorbesc...articulez..pentru a da glas haosului.
Pentru a face liniste in mine.

Dar e greu.
Sa vorbesc.
Se revolta fiecare atom.
Au fost atat de mult timp doar problemele mele incat..mi se pare nefiresc sa le stii.
Ma privesti cu drag.
Desi stiu ca nu ai cum sa simti.
Te straduiesti.
Si e de-a dreptul simpatic cum te chinui sa patrunzi in intunericul din mine.
Ma bucur ca ma vrei langa tine.
Ma bucur ca in sfarsit.
Am putut vorbi.

cam atat.

ganduri de cafea

Am 23 de ani si nu am invatat nimic.
Nu am invatat mai nimic din greselile facute, doar am adunat frici si multi pitici.

Am 23 de ani si inca nu stiu ce vreau sa fiu cand voi fi mare.
Am crezut ca sunt genul de om care are entuziasmul si potentialul de a-si indeplini toate delirurile.
Se pare ca undeva pe drum m-am cam pierdut si inca ma mai zbat sa ma regasesc cand ma privesc in oglinda.

Am 23 de ani si am un alt plan.
Nu ma mai gandesc la viitor cu aceeasi intensitate..doar sper sa-mi fie bine si sa ne fie bine.

PLECACIUNI

Nu am nici un raspuns in mine.
Simt doar o vibratie cum se tranforma monstruos intr-o nevoie morbida.
Simt cum intreg trupul vrea sa o ia la goana.
Am amenintat destul cu fuga.
Acum tot ce-mi doresc este o escapada smechereasca.
Fara lacrimi si suspine.

Imi doresc sa ma reculeg pe meleaguri straine.
Sa deschid ochii mari si sa-mi dau seama ce-mi face bine.
Ce-mi face rau.
Ce sunt eu in stare sa fac...eu cu mine!

As vrea sa-mi dispara oboseala crunta.
As vrea sa dorm iar bine.
As vrea sa ma revigorez si sa simt energia cum imi strabate prin vene.
Am nevoie de o karma mai buna.

Cineva cu o minte limpede si clara.
Sa-mi spuna ce e bine pentru mine.

VREAU SA PLEC.
DEPARTE DE MINE.

despre tradarea din doi

Ma simt mizerabil..adica ma simt ca de obicei.
Nu stiu cum reusesc sa afisez atat de mult optimism..nu prea mai inteleg care dintre cele doua fete ale mele sunt eu cea adevarata.

Le confund si ma confund.

Cand sunt cu tine ma simt optimista, ma simt clara ca o apa adanca.
Vorbesc coerent si inspir incredere.

Si atunci de unde atat de multa nesiguranta si nefericire?
De unde apare tendinta morbida de a-mi face rau..?

Nu am gandesc la lucruri frumoase..as vrea sa pot mai mult.
Sa-mi impun vederii doar carti postale..
Colorate si fericite..poate asa as dobandi obiceiul de a visa doar chestii fericite.

Uneori as vrea pur si simplu sa nu mai doara.
Sa simt cum se scurge tot raul din mine.
Si sa nu ma mai doara nimic.

calduri mari monser!

Simt cum ma scurg dramatic pe pat si astept caldura sa ma ucida cu degetele ei lipicioase.
Urasc caldura...ma sufoca si ma paralizeaza.
Astept cu nerabdare iarna.

Stiu ca voi regreta ce am spus, dar acum pare singura scapare.

As vrea sa reusesc evadarea perfecta din lumea in care ma aflu.
Curata si clara.

Simt ca timpul trece doar in defavoarea mea si ma panichez.
Vreau sa plec..cat mai departe.