am nebunia in sange..
am constatat-o acum ceva timp cand un el a vrut sa se lege de mine..
vesnic nemultumita..
ii faceam viata un calvar..
nu am vrut..
vroiam sa-l iubesc..
sa fiu fericita cu el..
dar nu..
mi-am imaginat de multe ori..
cum ii nimicesc fata..
cum ii sterg trasaturile..
cum ii infing zambitoare cutitul intre coaste..
compromisurile nu-mi stau in fire..
nu!
am plecat.
si bine i-am facut!
acum..
stiu ce sunt si vreau sa raman singura.
nu sunt facuta sa am pe cineva..
o sa-l omor incet..
cu fiecare clipa..
vesnica nemultumita.
asta am invatat.
asta am vazut in copilaria mea.
nimeni nu e bun indeajuns!
nu stiu sa ma bucur de nimic!
de nimic!
acum imi e mai clar ca niciodata!
ma doare sa recunosc..
ma doare si mai tare ce am aflat..
e asa de trist.
incat nu-si mai are rostul tanguirea asta..
m-am trezit plangand.
si continui pe aceeasi nota.
telefoanele ar trebui interzise!
in duminicile frumoase.
imi atarna mucii..
si incerc sa-mi pastrez mina serioasa.
trebuie sa le fac educatie.
sa le vorbesc.
sa-i fac sa inteleaga.
si tot ce vreau e sa fug!
sa nu mai fiu copilul model.
sa nu-mi mai fie frica de esecuri.
ma duc acasa.
pentru ultima data!
sursa foto:alexaioana
