Skinny soul

Stop.

Just stop.
Don't cry.
Your tears will make your soul tear apart.

Don't cry.
You will never be able to stop.
You must be strong.

"You are so brave!"

You're not...
You're weak and you're crying inside.
You can't stop.
You can't show how much it hurts.
You just hide.
Just hide.

They say: "It will pass!"
But that little voice is asking:

"When???"

The scar is still there.
Staring back at you.
It has teeth, sharp teeth.
It's not you that you see in the mirror.

Your head is bald.
Your eyes are dead.
Your smile is hanging dead on your face.
You can't recognize this skinny soul.
Is it you?!

"You can't cry!
You're brave!"

Shut up!
Just shut up!

"You might die."

You can't.
Your not ready.
You're too young.

They say:"Such a shame.."
They tell you:"You're so pretty..."

You are a "sweet child".
The nurses call you a "sweet child".

You're 28.
You're not a child anymore.

Your bald head, your dead smile and your eyes are saying:
Save me!
I can't do this!
I can't do this anymore!
Just make it stop!

My soul wants out.
My soul is looking to escape.

I can't make it stop!
It hurts too much..
It's not fair...
My life can't end like this.

I'm brave.

Just smile.
Smile God dammit!

You can do this.
YOU CAN DO THIS!

Stop.

Despre durere

Sunt confuza.
Nu prea stiu cum sa ma port.
Am multa frustrare si durere adunata.
Pentru drama mea, pentru drama colectiva la care am asistat cu totii.

Eu nu am putut iesi in strada.
Nu m-au tinut picioarele.

As fi vrut sa fac ceva.
Sa ma simt utila cumva.

De aici si frustrarea adunata picatura cu picatura.

Nu mai pot sa mai citesc nimic legat de Colectiv.
Ma umple de durere.

Si am atat de multa durere adunata.
Sunt un abces gata sa sparga.

Sunt o egoista.
Cu totii suntem intr-un fel.
Vrem sa ne protejam cumva, si poate e si normal.

Mi-am promis ca atunci cand voi fi bine voi ajuta.
Si lucrurul asta ma ajuta cumva.
Dar stiu ca nu e de ajuns.

Avem nevoie sa ajutam acum.

Ma inchid in mine.

Pentru ca nu stiu ce altceva sa fac.
Daca as da drumul urletului de durere stiu ca nu m-as mai opri din plans.

Pentru mine, pentru mortii care s-au dus.
Si nu pot permite asta.
M-as distruge.

Si nu cred ca as putea sa ma cladesc din nou din cioburile ramase.
Sunt deja prea franta ca sa mai cad iar, iar si iar.

Mi-e dor de zilele in care radeam cu totii.

De momentele acelea de liniste.
De momentele in care drumul la spital nu-mi dadea anxietate.
De momentele in care culoarea rosie era doar o culoare.
De momentele in care puteam sa privesc mancarea cu pofta.
De momentele in care ma puteam privi in oglinda fara sa vad o fata straina.

Promit sa recuperez toate momentele astea.
Promit sa ma bucur de toate secundele castigate.
Promit sa ma simt din nou intreaga.

Despre IVO'S boutique - pasiunea mea

Cam cu asta ma ocup eu in timpul meu liber si mai putin liber:

IVO'S boutique
www.ivosboutique.com

Apreciem desigur un like cat si sustinerea voastra neconditionata! :D

Sanatate va doresc! :P

About

All the little shits that usually would bother me, well they don't anymore.

Because this thing just made me strong.

Strong when it comes to bullshits.

I just don't care, I'm so fucking empty..I can see myself giving "the look", the look of" wtf is wrong with you telling me about your unhappy shits"?

Your nail broke? Your boyfriend left you? You are bored?! you can't focus? you are tired?!

I just don't give a rats ass about it.

I don't care.

I have bigger issues. Your problems just make me laugh. Hysterically.

I thought I'm bullshit proof.

Till this morning when..the first thing that I see is a picture of you two. Happy.

And all my bullshit proofing went to the drain.

Can't stop sobbing like a little girl.

I knew you were with her. But it was comforting to not know her, see her face.

It was.

Till today. And an angry little voice just tells me over and over again: "she's no even so pretty!"

Yep.

Not even.

But really? I'm I gonna sob like a stupid head all day?
Well..we have bigger fish's to fry.

So fuck it, thank you Universe.
You are a cruel motherfucker!

Coffee please.

Don't bother me.
I just don't care.
Again!
and this time I promise it's for good.

Out!

Cu drag pentru

Incurajarile oricat de bine intentionate ar fi sunt apa de ploaie.
De fapt si de drept nimic nu e mai bun decat traditionalul sut in fund.
Aplicat fireste de catre mine.


Cum spuneam incurajarile sunt apa de ploaie.
Nu ajuta cu nimic.

Ba dimpotriva uneori ma enerveaza groaznic.

"Vai ce curajoasa esti! Tu nu ai nevoie de nimic. Ai sa te faci bine."

Pe dracu' stii tu!

Adica de ce ar trebui sa fiu eu asa de tare si de mare?
Adica sa-mi fie rusine daca imi vine sa plang asa din senin?

Pai de ce?!

Treci tu prin ce trec eu?
Nu, atunci taci.
Uneori e cel mai bine.

Apoi the ultimate one: "La altii e mai rau..Adica gandeste-te ca nu e mai rau."

Da' de unde puica mamii stii tu ca nu e mai rau? Te doare pe tine? E durerea ta?
Adica nu am voie sa ma plang, pentru ca putea fi mai rau?

E indeajuns de rau atat! Si doare! Si daca imi vine sa urlu, am sa urlu.
Sper doar sa nu fii prin preajma cand se va intampla, iar curul tau sensibil sa fie indeajuns de destept incat sa o ia la fuga.

Spunea cineva ca tacerea e de aur.

In cazul unora: Vai ce bine zicea!

Acest post este suma tuturor asa-ziselor "incurajari" de la unii dintre "prietenii" mei.



M*ie! si sa fiti sanatosi!

Prima zi din noua mea viata

Nu mai vreau sa fiu intrebata daca sunt bine.

Nu, nu sunt bine si nu vreau sa zambesc fortat si sa mint cu lucidate spunand cum ca as fi..doar ca tu sa te simti mai bine.

De asemenea nu, nu vreau sa-ti povestesc prin ce trec, pentru ca sigur nu ai intelege.

Si sigur nu ti-as povesti tie, un strain ca sa-ti alimentez curiozitatea morbida.

E o experienta pe care aleg sa o traiesc in singuratate.

Ma lupt cu demoni, in chip de bluze fara nasturi, pentru ca nu le pot imbraca singura.

Ma lupt cu durerea din brat si durerea din oglinda.

Ma doare sa vad cicatricea mare din piept.

Ma doare si simt cum revolta, furia, neputinta imi ajung in gat si as vrea sa tip cat ma tin plamanii.

Am plans in hohote, cu sughituri, m-am razboit cu mine si in final mi-am revenit.

Mi-am sters lacrimile si m-am dat jos din pat.

In fiecare zi incerc sa nu ma gandesc foarte departe in viitor.

S-ar putea sa fie unul pe care nu mi l-am imaginat niciodata in noptile nedormite.

Refuz insa sa cred ca voi pleca fara sa fi cunoscut macar o data rostul unei relatii, unei imbratisari si sentimentul ca mi-am gasit perechea.

Pe acel el construit doar pentru mine.

Refuz sa cred ca nu voi avea un copil pe care sa-l zapacesc cu ideile si dragostea mea.

Refuz sa cred ca nu voi mai vedea si alte locuri din lume, sau gusta alte traditii, mancaruri, sau vedea alte plaje sau mari.

Refuz cu inversunare sa cred ca eu nu am viitor.

Asa ca ma lupt cu mine, cu bluzele fara nasturi, cu noptile fara somn, cu durerea si cu intrebarile.

Nu, nu sunt bine.

Dar voi fi.

My person

I want my people.

I want my person.
The one I can call in the middle of night for any stupid reason with no shame.

I want that.
I want to just feel I have at least one person like that.

end of story.

https://www.youtube.com/watch?v=rCsZLQdPoR4

No breeze

Whenever I am with somebody, anybody they tend to get the worse or the best of me.
I heard sometimes it can get warm, like an ocean breeze nothing disturbs, there's no arguments, they are no conflicts.

Depending on the people you surround yourself with you can become a different person because you reflect them, they are your mirrors.

Most of the people I have in my life tend to reflect just a side of me; the one I'm more familiar with, most comfortable with.

So I guess I am just looking for people that bring out that in me, that are bringing the one self that I am most aware of.

I had the worse and I had the best in me brought to light, I never had an half way situation, I never had the comfortable situation, the ocean breeze.
I just go out for the extremes, not sure why, not sure how I do that. But I put myself in these kind of situations because that is what familiar is to me.

The thing is that I wish I could just find the person that brings just the normal, friendly ocean breeze me at the surface.

The thing is I couldn't find that, I found crazy, cucu crazy, boring to hell, and all of that. Never did I find the breeze.
Nobody brought the breeze to light in me.

And that is just sad. Because I bet my comfortable, friendly, normalish self is to die for.

I guess I can't reflect just half of myself in others, maybe I'm just that the best or the worse of me.

I'm no breeze.

Amar

Daca maine ar fi sa fiu strivita pe trecere de o masina as muri zambind de ironia sortii...
Eu care am fost mereu atenta la masini.

Mai putin in Bucuresti acolo e o jungla, scapa cine poate.

As fi multumita, am trait multe, am simtit intens asa ca...pentru o mie de oameni si nu mi-ar parea rau.

As avea un singur regret, as avea regretul ca nu am avut-o pe ea. As avea regretul ca nu am avut un copil. As fi numit-o Mara, ar fi avut parul negru si ochii albastri, stiu un pic narcisist, dar ce mai conteaza?
Suntem in lala land oricum.

Pe zi ce trece sunt tot mai adanc constienta ca locuim cu totii in lala land. Si acest taram nu e tocmai magic, e doar un loc lipsit de seva, unde nu mai exista soare si unde sunt multe nuante de gri.

Nu as avea decat un regret.

Si el s-ar numi Mara- amaraciune, amar.

Mara.

Despre Basme

Cu cat astept mai mult sa apari.
Cu atat devin mai nerabdatoare si dornica sa ma agat de gatul oricarui nou-venit.
Nu e sanatos.

Se nasc frustrari.
Pentru ca nu oricine poate de fapt sa-mi fie aproape.
Cu adevarat aproape.

Si asa se nasc relatiile deficitare.
Nemultumirile.

Doar pentru ca imi lipseste rabdarea de a astepta.
De a astepta sa gasesc aceea potriveala.
De caracter, gusturi si suflete.

Si cica e magic.
Cica atunci cand se intampla...stii.
Stii ca e el.

Mi se pare asa un basm faurit frumos pentru naivii din noi.

Oricum am invatat cumva sa am rabdare.
Pentru ca m-am umplut deja de frustrari si nemultumiri si nu mai e loc de altele.

Astept cuminte.
Basmul.

Si daca nu vine?..

Shit! :))

despre salive si alte lucruri marete

Iti inghiti dezamagirea in fiecare zi un pic cate un pic.
Ii vezi zambetul din fotografie, atarnand strengareste de coltul gurii.
Vrei sa-i simti saliva sarata pe buzele tale.

Inca nu ai uitat ce gust avea cand te saruta.
Sau inca crezi ca stii.

Iti inghiti singura dezamagirea.
In linistea camerei tale.
Holbandu-te nauca la monitorul care se inegreste fara voia ta.

Vrei sa-i strigi cat de mult se insala.
Cat de mult se insala ca nu alearga inapoi la tine.
Ca nu incaleca un avion ca sa vina inapoi la tine.

Esti o naluca pentru el.
Asa cum si el a ramas pentru tine.

Problema este ca imaginatia ta il face tot mai viu, tot mai palpabil in fiecare zi.
Si asta doare.

Doar daca ti-ai putea smulge un pic cate un pic din materia cenusie ce stocheaza partea aceea numita
Afectiune.
Sentiment.
Memorie.
Daca ai putea ai deveni asa un fel de retardat cu zambetul pe buze.
Mereu.
Cu zambetul pe buze.

Vesnic fericita.
Niciodata.

Absolut niciodata dezamagita de el.
Sau de tine.

Cine gaseste antidotul.
Sa vina la mine.


Dezindragostirea nu e lucru usor.

Uneori.
Se intampla sa ramai asa..mereu indragostita.

Si asta e cel mai tampit lucru care ti se poate intampla.

Stii?

despre asteptari

“My dear,
Find what you love and let it kill you.
Let it drain you of your all. Let it cling onto your back and weigh you down into eventual nothingness.
Let it kill you and let it devour your remains.
For all things will kill you, both slowly and fastly, but it’s much better to be killed by a lover.
~ Falsely yours”
― Charles Bukowski
Cand il citesc pe Bukowski mi se face o pofta nebuna de a scrie tot!
Tot ce mi-a ramas suspendat pe fereastra sufletului si imi aduce lacrimi in ochi, pentru ca de cele mai multe ori ce lasam suspendat intre lumi sunt dureri vechi si bucati de suflete mucegaite.
Si nu ma pot abtine sa nu le inspir adanc in plamani cu nebunia celui care stie ca in final va muri.
Conteaza doar ce ai facut in ragazul acela numit viata.
Ai trait-o asa cum ti-ai dorit sau ai alergat printre ferestre, incercand sa prinzi cu mainile goale miasme si mirosuri demult apuse?
Traiesti? Sau alergi ca lunaticul printre amintiri trecute?
De cele mai multe ori doar alergam cu iluzia unui rasarit intiparit pe retina.
Si asteptam. Cel mai mult asteptam.

doi, unu, punct si restart. 2014

Doi.

In doi.

Viata in doi.

Habar nu am avut ce inseamna sa fii doi.

Doi e ca o dilema frumoasa.
Pe care as fi vrut sa o dezleg.

Mi-a fost dat si rolul de a fi doi.
De a fi pentru amandoi.

Nu m-am descurcat.

Nu mai sunt regrete.
S-au spulberat ca un card de ciori pe un cer cetos de iarna.
A ramas doar neclintirea sinistra a aerului.

S-a facut din nou liniste.
Nu mai sunt zbateri inutile de aripi.
Fluturatice si meschine.

Nu mai alergam in doi.

In unul ritmul e doar al tau.
Nu exista "multumesc", "buna seara", "ce faci" si "ce film vrei sa vezi"?

E doar linistea.
Uneori iti tiuie urechile.
Si il acoperi cu o muzica buna, cu un prieten vechi si marturisi dulci cu gust de ciocolata.

Uneori ti-e dor de doi.
Asa "inveninatul" doi.

Dar iti aduci aminte.
Ne-am nascut goi si singuri.
Suntem singuri vesnic.

La cinematograf pe intuneric.
Mancam popcorn si suntem singuri in mintea noastra.

Si m-am obisnuit in unul.
De una singura lucrurile sunt simple si linistite.

Fara regrete.
Fara minciuni.
Fara "nu pot", "nu vreau", "nu exista", "nu s-a intamplat".

Nu e nimeni sa te dezamageasca.
Nimicul in unul e mai usor de suportat.

Singuri.
Singuri si goi.
Asa ne-am nascut.
Asa ne intoarcem.

punct.

2014

Sper sa fii al naibii de bun!
Altfel iti sucesc gatu'!

'nteles????????????????

Si aceasta este rezolutia mea pentru anul 2014.
Stiu ce am de facut.
Totul e aliniat frumos in al meu cap.

Nu le mai insir aici sa nu va mai plictisesc.

Nu-mi doresc haine, sau sa citesc sau sa ascult mai multa muzica.
Mi-as dori o calatorie cu rucsacul prin Europa la vara.
Un job bun.
O afacere mai tarziu.
Permisul.
Si masina.

Le gasesc eu.
Ordinea a fost aleatorie.
Mai putin calatoria cu rucsacul prin Europa care tre' sa fie la vara.

gata.
v-am pupat!

pe portofel?

Candva in trenul care ma ducea acasa.

Am intr-un pahar trei buchetele de ghiocei ..cam striviti si obositi cei drept..dar sa-i intelegem..vin de departe..tocmai din Iasi!
I-am primit de la tata..asa ca mirosea a primavara si tigancusa avea ochii frumosi si prea blanzi ca sa o poti refuza.
I-am carat dupa mine pe tren..si cand ma mai pierdeam prin vai si delusoale cenusii..cu nasul lipt de geam..ma desprindeam si miroseam primavara.

Am stat in bucatarie si am privit-o pe mama cum framanta aluatul si cat s-a facut placinta am stat de vorba.
Asa cum imi era dor sa o fac..si desi nu i-am spus tot ce as fi vrut..m-a vindecat..si m-a ridicat destul incat sa vad si lumina..asa cum facea cand eram mica si nu vedeam...
Imi era tare dor de ea..imi era dor de linistea si zbuciumul ei..imi era dor de vorba..imi era dor de ai mei.
Si nici nu am realizat asta...decat cand am ajuns acasa..e ca si cum as avea doua suflete..unul in care inchid amintirile si mirosurile si umbrele copilariei si cel de acum...ar trebui sa-l mai deschid din cand in cand si pe primul..
Doamna care a stat langa mine..semana cu mamaia mea..avea acelasi glas un pic ragusit..si vorba ei dulce..Venea de la o inmormantare..si o vedeam asa de trista..cu hainele negre..si cu ochii inrositi de plans..as fi vrut sa-i dau un ghiocel..ar fi zis ca-s nebuna..
Si nu as fi fost singura..caci dupa norocul pe care il am..singurul nebun s-a asezat langa mine.
Vorbea cu prietenul/ dusmanul lui imaginar..un basarabean din Chisinau..care ii facuse vreo nedreptate..caci era tare inversunat.
M-am facut mica, mica..gesticula mult..si deja ma vedeam lipita de geam..Baiatul care in fata mea..a chemat controlorul..iar nenea care avea buzele vinete de la vin..a fost dus sa discute cu Ivan prin alte locuri.
Am fost recunoscatoare..
Concluzia?

Ar trebui sa rad mai mult..sa iubesc mai mult..si sa nu mai fac risipa de tristete.

ce spuneam eu odata

ascultam linistea casei.
linistea e ca o plasa cu ochiuri mici si dese.

uneori te impiedici in ea.
alteori iti place.

eu tanjesc dupa zgomote mici si familiare.
nu voi putea locui singura.

oricat de singuratica as fi.
eu inca vreau zgomote si oameni.

un televizor bolborosind.
cesti ciocnindu-se.
rasete infundate.

toate fac parte din mine.
si sunt sigura ca le-as simti lipsa.

orasul asta imens e ca un batran jerpelit.
intelept si zgomotos.
murdar si prietenos cateodata.

incepi sa-l indragesti desi simti uneori ca l-ai strange de gat cu cea mai mare placere.
doar ca sa-i curmi suferinta.

mai intelepti? nu multumesc!

Nu stiu de ce, dar simt cum apropiindu-ma de 30 cu pasi tiptili se face asa liniste.
E ca un mare calm care ma invaluie, si nu sunt sigura de ce. Si ce sa fac cu linistea asta, sunt obisnuita doar cu rabufneli si mini drame.
Nu inteleg de ce totul tace, alte dati am vrut ca totul sa se astearna tacut si calm in mine. Azi imi doresc doar valuri si valuri de tipete, rasuri si hlizeli zgomotoase, drame multe si iubiri neterminate.
Totul se termina posac azi, ca o soapta care nu mai are sens, ca o frustrare pe care o inghiti in linistea constiintei tale.
Si nu sunt stiu daca vreau sa fiu aceasta inteleapta, cu zambete sterse si gri, cuminte pe scaunul meu. Ca o bunica ce-si asteapta sfarsitul, prea dezamagita de viata sa mai strige, sa mai tipe.
Vreau sa fiu din nou la 19 ani, colorata, beata si confuza, cu orgolii mari si nenumarate sanse. Imi doresc iar harmalaia anilor adolescentei, si poate un suflet la fel de confuz si albastru ca al meu.
Ah la naiba! Unde esti?

Despre cum e acasa

E ciudat cum acasa devine usor-usor chiar acel loc despre care credeam ca nu mai exista timp si sentiment sa-l gasesc.
Inca ma lupt cu demonii, nu reusesc sa dorm si am planuri si nelinisti multe, dar ma calmez un pic cate un pic.
Intelepciunea asta moldoveneasca despre cum totul se face intr-un ritm usor si cu cap, incepe sa se prinda de mine.
Ma cam curat de ritmul ala alert de Bucuresti, si nu ca imi pare rau, dar mi-am capatat pana si dulcele grai moldovenesc...adicalea devin cu adevarat omul care am fost dat sa fiu.
Un singur lucru nu cred ca voi reusi cu adevarat sa invat si anume sa am rabdare..ma straduiesc, dar e nevoie de multa practica.
Imi doresc multe lucruri si repede si bine, cred ca de asta s-a prins Bucurestiul asa usor de mine. Imi convine de minune ca lucrurile sa se intample repede si frumos.

Iubesc cum oamenii astia care mi-au fost atat de departe m-au primit inapoi cu atat de multa usurinta si m-au facut sa ma simt de parca nu am fost niciodata plecata de langa ei.
Sunt drepti si nu se invart in jurul degetelui, spun verde-n fata tot ce gandesc si au o caldura sufleteasca care ma uimeste.
Sunt oameni buni si simpli si expresia aia :"buni ca painea lui Dumnezeu" se potriveste unora ca o manusa, sunt genul de oameni pe care ai vrea sa ii ai aproape zi de zi.
Si eu sunt fericita ca ma vor langa ei si imi culeg toate nelinistile cum s-ar culege roua cand mergi descult prin iarba.

Sunt acasa.

Sabloanele vietii

I
"Am fost un copil singuratec, aveam prieteni, dar nu cautam cu indarjire prezenta lor, aveam o imaginatie bogata si aveam cartile mele, deci eram bine. Uneori ii analizam si ma obsedau diverse lucruri, cum cade suvita aia de par pe fata Oanei, sau uite cum sare baiatul ala, si pistruii lui Mihai. Nu pot sa explic, dar eram fascinata de viata, de viata in general. Puteam sa petrec ore in sir in camera mea cu capul intre genunchi visand cu ochii deschisi.
Eram o fire analitica, imi placea sa stiu si sa citesc. Ambitioasa si rationala, dar paradoxal si extrem de sensibila. Nu voiam sa fiu ranita, am avut dintotdeauna impulsul asta de a ma proteja de lume, de a ma ascunde.
Cert era ca eram foarte timida, puteam sa am zeci de mii de discutii interesante cu zeci de oameni, dar doar la mine-n cap."

II
"Intre timp invatam ca tampita pentru scoala, pentru olimpiade si el ma scoatea seara la plimbare si eu il tineam de mana. Il tineam de mana si ma minunam cum e posibil asa ceva, oare asa se simte cand esti intr-o...stii tu...relatie. El era prietenul meu si eu il analizam, totul era despicat in patru si el credea ca eu il privesc cu tandrete, cand de fapt era curiozitate. Cred ca l-am iubit, cum iubesti ceva nou si ma iubeam pe mine mai mult pentru ca eram adorata. Nu cred ca a stiut cine sunt, nu vorbeam prea mult, ma iubea ca pe un bibelou.
Si eu imi jucam rolul de iubita adorata."

III
S...wow S a fost cea mai poetica, neagra si disperata perioada din viata mea. Era ca un vis pentru mine. Eram indragostita fara scapare, il vazusem inca de cand eram cu A si eram fascinata de el. Nu am stiut insa ce culoare au ochii lui mult timp dupa ce am fost impreuna. El iubea pe alta. Ea era moarta. Ea murise intr-un accident si el era mortul.
...
Singurul regret pe care il am a fost ca nu am ras mai mult cu tine, nu am indraznit mai mult, nu am iesit din capul meu mai mult si sa-ti spun cat de mult insemni tu pentru mine. Dar cred ca ti-ai dat seama, tu ai fost primul meu. Primul meu iubit. Singurul pe care l-am dorit in mine.
Si asta a fost sfarsitul tuturor.
...
Am reluat legatura cu tine, mult mai tarziu. C m-a facut sa te caut, erai ca o rana inca pulsand in mine si am vrut sa stiu ce faci, cum esti. Sa stiu cum esti tu de fapt. Aveam in cap icoana asta a ta si voiam sa ma vindec. Te-am cautat si erai in Piatra Neamt si lucrai si erai tuns, si erai un om de birou si eu am crezut ca ma minti. Te ingrasasei un pic, aveai parul scurt si prietena.
Aveai aceasi ochi.
Nu mi-ai vorbit despre ea decat mai tarziu cand nu ai mai avut incotro. Mi-ai umplut capul cu poezie, cu ce bine ne-a fost noua, cum ca eu as fi fost diferita si un pic sarita. Si erai nesatul dupa carne si pervers. Am crezut ca ma vrei pe mine inapoi, dar tu ma voiai inapoi pentru tine si pentru ea. Ea ma voia pe mine. Si nu am inteles cum poate ea sa ma doreasca pe mine, fantoma trecutului tau.
Si am stiut atunci, asa cum tu m-ai bantuit pe mine asa te-am bantuit si eu. Doar ca eu nu eram inocenta si fastacita, eu eram curva aceea frumoasa cu care te-ai culcat si cu care ti-ai descoperit barbatia. Si m-a durut. Pentru ca aveai imaginea asta despre mine, si inocenta ta a cazut ca o cortina veche. S. meu de demult cazuse ca un neg uscat.. Nu te-am mai cautat pentru ca nu mai erai al meu.
...
Si s-a terminat un capitol din viata si preadolescenta mea. Cu tine mort intr-un birou din Piatra Neamt."

IV
"Era ca un copil mare, cu o pofta nebuna dupa dulciuri, in speta emiliane, avea un ras care te molipsea si niste ochi jucausi, cei mai jucausi si albastri ochi. Era blond si carliontat si inalt. Te-am iubit talambule, asa in felul meu complicat si adolescentin. Sa nu ma uiti!"

V
"Tin minte cand mi-ai zis prima data sa ne vedem la ceai am chicotit un pic. G. bea ceai??? G. e un fel de viking. El bea tarii si omoara dragoni.
Ba nu. Se pare ca G. bea ceai si are un suflet de poet. Tin minte ca mi-ai zis ca ai vrea sa pleci la Praga. Nu ai plecat. Ti-am ascultat piesele noi. Sunt bune. Sunt tu! Complet! Sunt mandra de tine, stiu ca nu conteaza, dar sunt.
Sper sa ajungi intr-o zi la Praga, si daca vreodata ma mai intorc in Bucuresti si esti inca acolo, fac eu cinste cu un ceai."

VI
"Tu ai fost ca o gura de aer proaspat. Aveai un zambet care ma imbolnavea, nici nu mai stiu cum am dat de tine. Dar erai frumos, brunet cu ochii ca niste margele. Si eu voiam sa ma indragostesc de tine. Si zau ca...nu am putut!
V. am pastrat pozele din Vama si le-am revazut de curand. Aratam fericiti si tu tii o portocala in mana si eu arat chiar multumita.
Poate am fi facut niste copii frumosi impreuna. Cine stie. Poate."

VII
"Am avut orgasm pentru prima data cu tine. Si am deschis usa dormitorului lui A. si i-am povestit. Si eram in sfarsit usurata, nu era una din femeile care nu avea sa aiba nici un orgasm in viata ei. A fost pasional, m-am pierdut in tine. Nu am mai avut inhibitii, te-am luat acasa, si nici macar nu ma hranisei. Nu m-ai scos la cine, nu m-ai dus la teatru, am fost o prada usoara. O femeie usora.
...
Tu erai plictisitor. Erai motociclist, aveai doua motociclete si prieteni aferenti cu aceleasi pasiuni. Si ma indemnai si pe mine sa-mi iau motor. Si eu nu voiam pentru ca mi se parea stupid. Mi se parea stupid avantul acela si prefacatosenia aia de mari barbati. Cine are p@#$ mai mare? Cine are motorul mai tare. Si tu aveai doua."

VIII
"Singurul motiv pentru care am vrut sa fiu cu tine, era pentru ca semanai cu EL. Erati ca doua picaturi, aceleasi expresii si ticuri, acelasi par si zambet."

IX
"Tu ai fost cel care m-a facut sa ma indragostesc iar..Aveam nevoia asta morbida sa ma indragostesc. Eram singura si aveam nevoie de un trup cald langa mine, sa ma salte din mizeria si griul cotidian. Te-am intalnit intr-o mansarda, fumam si te-am vazut pe scari, aveai un pas usor leganat si aveai aceeasi ochi negri. Si eu eram inca timida si te-am vrut. Am flirtat usor cu tine, aveai un ras care se spargea de pereti si eu radeam cu tine.
...
Te cautam in pat, voiam sa te subjug, voiam sa-ti vorbesc mai mult, dar eu cand iubesc sunt mai mult muta. Si nu stiam ce puteam sa-ti spun. Nu am vorbit niciodata despre noi ce vrem, ce vrei, ce vreau. Eu imi doream un iubit. Si tu nu erai pentru mine, erai un strain cu zambete dulci.
Gol aratai tu, aveai un corp indesat, nu prea inalt, dreduri, de abia iti facusei dreduri si le aveai grizonate si imi zgariau fata. Si ce iubeam la tine erau bratele si buzele tale. Buzele tale erau moi, erai ca un pat in care eu puteam sa ma lafai cat voiam. Erai un templu deschis doar pentru placerea mea. Si traiam intens fiecare clipa doar pentru ca nu stiam cand o sa te mai vad, daca o sa te mai vad. Tu erai drogul meu.
...
Si poate ar fi avut ochii tai negri. Si nu i-as fi facut dreduri nici in ruptul capului si ar fi avut zambetul meu."

X
"Eram atat de vulnerabila si eram flamanda dupa atentie si cuvinte frumoasa. Si tu mi-ai dat, m-ai hranit si m-ai adus intr-o stare aproape de normalitate. Nu stiu de ce ai vrut sa faci asta. Poate iti eram draga, asa cum iti e drag un caine vagabond. M-ai luat de pe strazile pustii ale disperarii si m-ai insanatosit. Am vorbit si tu ai zambit in barba probabil la toata ura mea."

XI
"Un complicat cu buze senzuale si cu cel mai complicat destin. Singurul lucru care mi-a displacut a fost ea. Curva cu tatuaj. Pe ea ai luat-o. Cu ea ti-ai lasat deoparte dilemele si ai fost doar. Cu mine nu. Am inteles ca defectul meu este ca gandesc prea mult. Cine ma condamna?
Intr-o lume in care toti si-au inchis robinetele? Ia zi...cine?"

XII
"Tu ai fost un fel de maturitate asumata, si poate un fel de adapost impotriva tuturor schimbarilor. Am vrut sa fug, de toti si toate. Si a fost bine, timpul a stat in loc si eu am incercat sa-mi dau seama cine esti. Si cine sunt."
...
Tu erai cel defect, tu iti doreai orice altceva in afara de ce aveai in fata ochilor. Am plans, am plans mult si tu nu ai venit sa ma iei in brate. Ai vrut sa-mi dai o lectie. Ai vrut ca eu sa stiu ca tu nu esti impresionat de lacrimi. Ai vrut sa castigi.
...
Ma gandesc la tine ca la o lectie, venita la momentul potrivit, un sut in fund familar care sa-mi dea un avant bunicel in viata.
Am inteles multe, dar ce mi-a ramas intiparit in minte ca un fel de scurtcircuit irevocabil, a fost ca sa iubesti inseamna sa accepti, tot! Vorba cantecului: "Love it or leave it."
Simplu."

Welcome home!

Mi-am adus aminte de sentimentul pe care il aveam cand intalneam cate un tip, care ar fi putut sa fie boyfriend material...
Ma simteam straina.
Straina si impostoare..
Aveam senzatia ca el, oricare ar fi fost el ar trebui sa fie langa altcineva de parca eu eram o piedica in fata fericirii lui.
De parca el nu avea cum sa-mi apartina, de parca ma puneam in calea destinului lui.
Cum am zis...o impostoare.
Si e ciudat cum nu simteam ca he belongs to me, ori I belong to him.
Nu cred ca am avut vreodata sentimentul acela.

De fapt mint.
O singura data.

Si durut rau cand s-a terminat pentru ca m-am simtit dezamagita de minciuna mea.
A lui.

Chiar si acum dupa atat de multi ani tot doare, dar e mai clar.
A fost doar in capul meu.
Nu a fost real.
Dar macar am avut sentimentul.
Macar stiu cum ar trebui sa ma simt cand in final voi intalni persoana care belongs to me.

Si ma gandeam eu asa zilele astea uitandu-ma pe faimosul FB cum doi dintre exii mei si-au gasit imediat dupa mine marea lor iubire, ca eu sunt un fel de magnet de broken hearts..eu le dau sutul in fund si aripile necesare sa se duca in lume sa-si gaseasca iubirile.
Adica par atat de fericiti incat nu pot sa le port pica.
Ba chiar ma apuca o mica nostalgie si nu pot nici macar plange sau fi macar un pic intepata de gelozie.
Ma gandesc doar ca nu a fost sa fie pentru mine.

Si sunt atat de curioasa cum am sa arat eu cand am sa fiu indragostita si mai ales..
cum o sa arate el.

Si ma pufneste rasul.
Eu indragostita.
Sa o vedem si pe asta!

I dare you life!
And I'm not accepting magnets or broken hearts or anything broken!
I'm broken enought!!!