Daca maine ar fi sa fiu strivita pe trecere de o masina as muri zambind de ironia sortii...
Eu care am fost mereu atenta la masini.
Mai putin in Bucuresti acolo e o jungla, scapa cine poate.
As fi multumita, am trait multe, am simtit intens asa ca...pentru o mie de oameni si nu mi-ar parea rau.
As avea un singur regret, as avea regretul ca nu am avut-o pe ea. As avea regretul ca nu am avut un copil. As fi numit-o Mara, ar fi avut parul negru si ochii albastri, stiu un pic narcisist, dar ce mai conteaza?
Suntem in lala land oricum.
Pe zi ce trece sunt tot mai adanc constienta ca locuim cu totii in lala land. Si acest taram nu e tocmai magic, e doar un loc lipsit de seva, unde nu mai exista soare si unde sunt multe nuante de gri.
Nu as avea decat un regret.
Si el s-ar numi Mara- amaraciune, amar.
Mara.
