e simplu.

Singurul gand care imi rasuna in minte de fiecare data cand pun capul pe perna si inchid ochii este:'' Ia-ma in brate!''...

Nu stiu cui ii este adresat..sau daca o spun eu sau altcineva..

Stiu doar ca este ca o incantatie...straveche..
Ar trebui sa aiba darul sa vindece si sa aline..

Si mai stiu ca exista ceva in mine care inca mai asteapta imbratisarea aceea...care nu mai vine..

Adorm in fiecare seara cu acelasi gand soptit.
si

inca mai simt caldura care imi invada corpul.
inca mai simt fericirea stupida de a-i crea un viitor.

ia-ma in brate!
poate e o chemare.
poate e doar o dorinta.


sau poate.
doar imi pierd mintile.

CADOURI DE MOS NICOLAE!

CADOURI DE MOS NICOLAE! Mi-a venit o idee stralucita!
:)

Va propun sa scrieti o parere/ declaratie de independenta care sa trimita la unul dintre artistii simpatici de mai jos( care va face cu ochiul :P)

Paolo Nutini
Devendra Banhart
Dave Matthews Band
Chris Rea
Green Day
R.E.M.
Regina Spektor
Muse

iar cele mai frumoase statement-uri le voi premia prin publicarea pe blogul A&A Records!

Premiul intai cu coronita va primi cadou si ultimul album al artistului, care sper sa va gadile latura artistica si literara!

Cum va suna propunerea?

Va astept cu scrierile pe adresa: ivo.macovei@gmail.com pana la sfarsitul saptamanii viitoare!

Spor la scris si ascultat!

gri ca blana unui soarece.

E deja miercuri...si nu am facut nimic pentru mine.
Este miercuri si eu nu am schimbat cu nimic suprafata din mine.
Aceasi linie dreapta se strecoara printre degetele mele.

Nu simt nimic deosebit..nu fac nimic deosebit..doar astept.
ce?
Acel ceva...nu stiu ce ..nu stiu nici ce culoare are..sper doar..sa nu fie tot gri..
Am inceput sa urasc griul sters al cladirilor..griul memoriei mele si griul oamenilor pe care ii cunosc.
Vreau un pic de entuziasm..niste viata in vene si putina stralucire in ochi.

Nimic.

doar gri.

daca as fi tip..as fi..

Daca as fi tip..as fi un scotian cu origini italiene pe nume Paolo Nutini!

Ar putea fi fratele meu geaman.

E nascut fix pe 23 ianuarie 1987.
E funny...
Si mai si semanam..
hihi!

mai putin la voce..si talent!
desigur!

:)

be fine, bug!

Inca iti mai aud glasul plangacios si inca iti mai vad zambetul chinuit.
Ma intreb cand o sa uit de tot?
Cand o sa devii trecut?

M-am saturat si plictisit de lamentarile mele..
M-am saturat atat de rau incat as vrea sa recurg la gesturi extreme..mi-as impinge pumnul intreg in memorie si as smulge toate amintirile astea care inca mai pulseaza si ma chinuie!

Un fresh start..!

Fara tine!

Un fresh start!

Promit sa te uit...
imi promit ca imi voi trai viata cu mai multa vointa si mai multa placere.

E ciudat cum ma intorc la tine dupa orice infrangere..
E urat cum orice mi s-ar intampla tu ma astepti cu bratele deschise..

In amintirile mele esti cel mai frumos..si cel mai bun!

As fi vrut sa te cunosc cu adevarat!
Iluziile sunt bune doar in momentele astea de singuratate..

In final..

Cu adevarat nu te-am stiut niciodata.

imi rasuna cuvintele tale in urechi:

be fine, bug!




oh..no worries!

un elefant se legana...

sunt speciala.

lucrul asta se vede prin toti porii mei.
cand sunt racita.
sunt racita!

nu e orice raceala..e cea mai ce..
cand vine vorba de doctori fie dau peste cei mai idioti fie peste cei mai buni.

sunt speciala.
am noroc cu carul....

am atat de mult noroc!
de exemplu am avut noroc ca a iesit molarul tot la extractie..
adica maseaua de minte care ma chinuie.

dar pentru ca sunt speciala..e un mutant..te uiti si iti inchipui un elefant purtandu-l...
am ramas cu o gaura imensa.

pe care a acoperit-o doctorita cu copci.
doare ca dracu.
am nervi.

si mi s-a facut si foame.

dar
i'm special!

pene si cuci

mi-am aranjat cuibul.
mi-au mai ramas destule pene..

as putea sa imprumut vecina sau vecinul.
toti sunt simpatici aici.

o batranica mi-a deschis usa.
un alt vecin m-a asteptat la lift.

am tot ce mi-am dorit.
si totusi imi lipseste ceva.
un raset..
un ras plin si simpatic.
cateva vorbe potrivite.

si un chip caruia sa-i atasez rasul si cuvintele.

mai astept.
nu mai caut.

sunt bine.

sunt in stand-by!

liniste si net moca.

si s-a intamplat..
finally!

un loc nou..aer nou!

am planuri multe si mi se aprind sclipiri tampitele in priviri..
vreau multe chestiute.

nu simt deloc lipsa locului vechi.
era ca o plaga.

multe amintiri inmagazinate de-a valma in mine in ferestre si paturi.
nu mai vroiam.

un loc nou.
un fresh start!

e cald.
imi e bine.

astept somnul sa ma ajunga.

ps.netul moca de aici ma incanta!
:))

minte cu forta!

pulseaza.
radiaza ca o floare in ochi in buze in creier.
durerea e atat de insuportabila incat iti vine sa te zdrobesti de pereti.

am cautat analgezice.
am inghitit pumni de pastile.

vreau sa-mi treaca!
mi-e foame constant..si nu pot vorbi ca lumea.
sunt un mic frankestein.

mi-e foame!

masele am.
minte mai putina.

cine a inventat maselele de minte?!

tra lalala

Privesc in jurul meu si realizez ca pierd din ce in ce mai mul pentru ca imi spun ca nu e momentul, pentru ca imi spun ca nu mai merita sa risc nebuneste..si pentru ca incerc sa ma educ.

E normal sa am regretele acestea agatate sub piele?
Invidia sclipindu-mi in ochi?

Nu e vorba ca nu ma bucur..ma bucur..dar ma intreb de ce nu sunt eu in locul lor?

Invidia isi are ochii verzi.

Oscilez cumsecade intre pornirile mele..si ascult povete.
Un prieten mi-a spus ca tot ce simt acum va trece..ca-mi va fi si mai bine.
Un altul mi-a spus ca luciditatea acuta de care sufaR se va atenua..voi gasi echilibrul.

Mi-e frica sa ma mai arunc cu capul inainte..la norocul meu..s-ar putea sa nimeresc intr-o piatra.

Promit ca voi zambi..chiar daca ochii imi vor straluci ciudat.

un zan la pachet! se poate?

taci!

taci!

drama mea nu are legatura cu nimeni.
o stiu doar eu.
o simt doar eu.

si as vrea sa strig in gura mare!
orice!

dar o voce mica.
imi spune sa tac.

si o ascult.


imi dau coate si imi indes gandurile sub pat.
vreau un zan.
care sa ma citeasca.

un zan.
care sa-mi inteleaga fricile si nebuniile.

un zan mic.

nu un fat-frumos.
nu mai cred in ei.

sunt overated!

un zan mic cu ochii mari si gura mica.

neputinte dulci ca o ciocolata amaruie

nici scrisul nu-mi mai tine de urat.

construiesc castele in mine.
care se darama..
nu mai dureaza.

nu mai pot visa cu ochii deschisi si imi e imposibil gandul asta.
nu ma mai pot apropia de oameni pentru ca stiu ca nu-si are rostul.

imi urla trupul dupa atingere si caldura
dar nu-mi pot oferi un asemenea lux.

ma ascund mai bine.
ma inghesui mai rau in cochilie.
si sper:

sa treaca.
sa-mi fie cica bine.

si nu e!

sunt o suprafata lina.
una pe care o poti atinge.
careia ii poti zambi.

dar care zvacneste doar in intuneric.

sunt o mare inspumata de regrete si neputinta.

daca as incerca sa adun toate lucrurile urate din mine.
nu as avea destule maini.
nu as avea destula vointa.

nu vreau decat sa inceteze.

vreau un om, o prezenta..
si nu mi-o pot permite.

e mai greu si mai urat decat mi-am inchipuit vreodata.

incerc doar sa cred ca un loc nou ma va face sa uit.
ca ma va entuziasma indeajuns incat sa vreau sa pornesc pe alt drum.

am ajuns sa nu-mi mai doresc nimic.
si doare ca dracu.

vreau a casa!

vreau acasa.
daca as avea si o casa care sa-mi fie acasa ar fi si mai bine.

ma vreau la casa mea:

mica,
cocheta,
calduroasa,
cu perdele..
cu parchet si ferestre care nu se deschid la prima zguduitura ceva mai puternica a vantului.

daca totul nu se rezuma la "vreau"
traiesc degeaba!

in goana altor zari

Ma intreb uneori ce caut aici.
Intreb ferestrele..usa si peretii camerei.

Sunt impasibili.

Nu prea stiu sa-mi spuna.

Ei ma cunosc.
Imi stiu toate defectele si tabieturile.

Patul e obisnuit sa ma culc pe partea sa dreapta.
Fereastra stie ca o privesc in fiecare dimineata.
Dulapul de haine e obisnuit sa fie talharit in fiecare dimineata.

Nu stiu ce sa-mi raspunda.
Pentru ca doar asta m-au vazut facand zi de zi.
Si mi-a fost bine in cotidianul asta aranjat si ordonat cu grija unui doctor.

Acum insa stiu doar ca vreau sa plec care incotro.
Stiu doar ca vreau sa vad soarele cum apune sau rasare in fiecare colt al lumii.
Vreau sa gust din fiecare loc.
vreau sa-mi eliberez plamanii.

Imi urla dupa oxigen si soare.
Vreau sa plec.

dormi

am dormit pana la 5 pm.
si as mai dormi.

nu ma doare capul.
nu mi-e nici foame.
nu mi-e nici sete.

vreau ca ziua de azi sa inghete pentru mine.
vreau un repaos.

unul mic.
ma vreau internata intr-un sanatoriu.
sa am asistente frumoase cu zambete largi care sa ma bata intelegator pe umar pentru ca apoi sa ma conduca in gradina.

vreau o pauza.
pauza de zambete fortate.
pauza de la cafea de si de la miscari bruste.
pauza de la mers si nelinisti.
doar o pauza.